De-a lungul timpului, folclorul romanesc a inspirat o sumedenie de povesti si basme cu personaje fabuloase si lumi imaginare, incarcate de semnificatii si povete. Imaginatia oamenilor si intamplarile petrecute atat pe ulitele satelor, cat si la carma tarii, au dat nastere unor istorisiri care imbina realul si fantasticul si in care binele iese intotdeauna invingator. Voinici, fii de imparati, feti frumosi, oameni simpli din popor, Ilene Cosânzene, vrajitoare, balauri cu sapte capete, toate aceste personaje magice duc o lupta continua, aventuroasa, pe care cititorul o savureaza cu nesat.

Unele povesti contin mai mult adevar istoric decat altele si au fost atat de des relatate incat s-au transformat in adevarate legende ale poporului roman. Ele evoca fapte reale, care insa in timp au fost deformate sau confundate cu alte evenimente, astfel ca ascultatorul trebuie sa dezlege mistere si sa descalceasca itele incurcate ale intamplarilor. Asa se intampla si cu legenda lui Dracula, care a capatat o aura mistica datorita numeroaselor scrieri si filme care il infatiseaza ca pe un vampir nemilos, insetat de sange. De fapt, povestea contelui Vlad este cu totul alta decat o descrie Bram Stocker in romanul “Dracula”. Asadar, iata istoria vietii lui Ţepeş, unul dintre cei mai mari domnitori ai Tarilor Romane.  

Domnitorul Ţepeş, justitiarul fara mila 

Vlad Ţepeş s-a nascut intr-o familie de vita nobila, inaintasii sai fiind pe rand domnitori ai Tarii Romanesti, regiune situata la sud de Carpati. Tatal lui a fost foarte indragit de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, care l-a numit Cavaler al Ordinului Dragonului, un grup de nobili europeni de cel mai inalt grad care isi doreau sa protejeze crestinatatea de amenintarea otomana. Simbolul acestui ordin era un medalion de aur reprezentand un balaur incolacit. In limba latina, “draco” inseamna “dragon”, insa in romaneste se apropie foarte mult de “drac”. Deoarece apartenenta la ordin se mostenea din tata in fiu, Vlad Ţepeş s-a ales cu numele de Vlad Dracul sau Dracula, ceea ce semnifica deopotriva „purtatorul de dragon” si „fiul dracului”.

De la o varsta frageda, Vlad a fost prins in valtoarea luptelor pentru putere, manifestate in aceasta regiune intre Regatul Ungariei si Imperiul Otoman. La doar 11 ani, el si fratele sau Radu au fost luati la curtea sultanului drept garantie pentru perioada in care tatal lor va ramane pe tron. Ca ostatic, Vlad a adunat o ura nemarginita impotriva turcilor, in timp ce Radu era un apropiat al sultanului.    

In 1448, dupa moartea tatalui sau, Vlad devine domnitor al Tarii Romanesti, titlu pentru care trebuie sa poarte numeroase batalii cu rivalii sai. Opt ani i-au trebuit viteazului pentru a obtine scaunul de la Targoviste. Iata-l acum pe tron, cu o dorinta arzatoare de a scapa crestinatatea de sub jugul turcesc. Inainte sa porneasca un atac strasnic impotriva sultanului, Vlad a vrut ca tara lui sa fie bine gospodarita, bogata, cu oaste pregatita si sa aiba aliati gata sa-i vina in ajutor in caz de primejdie. Prima data i-a tras in teapa pe marii boieri pe care ii banuia ca ii sunt potrivnici. Pana sa aflam cum a fost instaurata dreptatea in Tara Romaneasca, trebuie sa va spun ce este trasul in teapa, aceasta cumplita pedeapsa care i-a adus voievodului numele de Ţepeş si care l-a facut faimos atat in tara, cat si in intreaga Europa.

Trasul in teapa era cea mai groaznica tortura folosita pentru a smulge marturisiri sau pentru a curma viata unui om, asemanatoare la acea vreme cu arderea pe rug. Teapa era un tarus mare, mai inalt decat statura unui om, cu varful foarte ascutit; acesta strapungea omul prin burta sau prin spate, iesind la suprafata prin gat sau prin gura. Apoi era infipt in pamant, astfel ca osanditului ii atarnau bratele si capul. Scopul pedepsei era de a provoca o suferinta fizica de neindurat, iar moartea sa nu survina imediat. Condamnatul murea fie de foame, fie de sete, fie din cauza atacului corbilor. Imaginea era atat de infioratoare pentru privitori, incat nimeni nu isi dorea sa incalce legile in tara lui Ţepeş.  

Treptat, Vlad a scapat de boierii dusmani, de cersetori si hoti, a intarit cetatile si oastea si a adus arme noi. O alta masura a domnitorului a fost indreptata impotriva negustorilor sasi care faceau comert cu amanuntul in tara, privandu-i pe negustorii romani locali de o mare parte din castig. Se intelege ca sasii care au nesocotit porunca au fost trasi in teapa. De-a lungul celor sase ani de domnie, Ţepeş i-a pedepsit pe brasoveni si pe sibieni pentru ca sustineau un alt pretendent la tron. In 1462, Vlad este tradat de fratele sau si intemnitat timp de 12 ani de catre regele Ungariei, Matei Corvin. Ţepeş recucereste pentru ultima oara scaunul Tarii Romanesti, insa moare la scurta vreme in timpul unei invazii turcesti (1476). Unele legende spun ca a fost doborat de dusmani in lupta, altele sustin ca a fost asasinat de boierii valahi sau ca a fost confundat de ostenii sai cu un comandant turc. Capul domnitorului a fost trimis la Constantinopol pentru a inlatura orice indoiala despre moartea sa, iar corpul, inmormantat la Manastirea Snagov, nu a fost niciodata gasit.

Omul Vlad Ţepes si marea sa dragoste, frumoasa Katharina

Temutul Ţepeş a fost un personaj extrem de complex, cunoscut indeosebi pentru calitatile sale de conducator al tarii. Bun strateg si foarte curajos, nu a ezitat sa ii infrunte pe turci chiar si atunci cand oastea sa era mult depasita numeric. Aspru, nemilos si intransigent, Vlad era respectat de popor si sustinut in lupta de soldati. Virtutile sale au fost umbrite de cruzimea excesiva, in spatele careia au stat spiritul de dreptate si cinstea. Atat de mult ura Ţepeş minciuna, lasitatea, talhariile si tradarile incat nimeni nu putea scapa de pedeapsa; nici boierii, preotii sau calugarii nu se puteau rascumpara. Atat de tare bagase voievodul groaza in ei incat la fantani erau asezate cani de aur pe care nimeni nu a indraznit vreodata sa le fure.

O poveste mai putin cunoscuta despre Vlad Ţepeş este cea care vorbeste despre natura lui umana, romantica, si relatia de dragoste cu sasoaica Katharina Siegel. Fiica unui tesator din Corona (Brasovul de astazi), Katharina i-a stat alaturi domnitorului timp de 20 de ani, daruindu-i cinci copii. Cand l-a intalnit pe Vlad, fata de 17 ani se chinuia sa traga o sanie cu merinde, iar viteazul, trecand pe acolo, i-a sarit in ajutor. Ţepeş s-a indragostit pe loc de ea, uitand numaidecat de celelalte aventuri amoroase, si a incercat orice pentru a o seduce.  

In 1459, cand domnitorul i-a pedepsit pe sasii care faceau comert in cetatea Brasovului, nevestele negustorilor au prins-o pe fata, au legat-o la Stalpul infamiei si i-au taiat cositele. Pentru a o scapa pe tanara de furia sasoaicelor, Ţepeş a fost nevoit sa-i elibereze pe negustori. Vlad isi dorea foarte mult sa se casatoreasca cu Katharina, astfel ca i-a cerut Suveranului Pontif anularea mariajului cu prima sotie, Anastasia. Cei doi nu au apucat sa isi oficializeze relatia, intrucat domnitorul a fost intemnitat de regele Matei Corvin. Katharina i-a ramas fidela lui Vlad in acest timp, iar dupa moartea lui s-a retras la manastire. Desi prezentat mai ales ca un tiran sangeros, iata ca Ţepeş a avut sentimente dintre cele mai omenesti, fiind indragostit iremediabil de frumoasa Katharina.

Vlad Ţepes in cronicile vremii

Faima lui Vlad Ţepes a starnit imaginatia multor scriitori, dand nastere unor povesti inspaimantatoare chiar din timpul vietii domnitorului. Fiindca isi atrasese dusmani din randul boierilor si al sasilor, Ţepeş a devenit personajul principal al unor legende exagerate, care il infatisau ca pe un personaj diabolic. La acea vreme aparuse si tiparul, astfel ca manuscrisele despre voievod au facut cu repeziciune inconjurul tarii si al Europei.

Naratiunile germane si cronicile otomane pun in evidenta mai ales trasaturile negative, prezentand un domnitor crud, nemilos, viclean, chiar irational. Un fost ienicer al armatei otomane a povestit cum, in campania din 1462, Ţepeş a pus sa le fie taiate nasurile tuturor turcilor prinsi si le-a trimis regelui Matei Corvin, aratandu-i astfel reusita sa. Un altul relata cum domnitorul a dat ordin ca cetatea sa fie inconjurata de doua randuri de garduri, iar locul dintre acestea sa fie umplut cu moldoveni, unguri si valahi trasi in teapa. Si nu doar atat; de ramurile copacilor atarnau oameni spanzurati si Voda poruncise ca cei care-i vor da jos sa fie legati in locul lor.     

Povestile sasilor au fost inspirate de incursiunile devastatoare ale voievodului in Transilvania, unde arsese biserici si trasese in teapa barbati, femei si copii deopotriva. Intamplarile vremii au constituit subiectul unor legende cu larga raspandire. De pilda, se spune ca au venit la Voda cativa soli trimisi de sultan; infatisandu-se acestuia, ei si-au scos turbanele, dar nu si tichiile pe care le purtau pe dedesubt. Atunci domnitorul a pus sa li se bata fesurile pe cap cu trei cuie, ca sa nu le mai scoata niciodata. 

O alta povestire istoriseste ca Ţepeş s-a intalnit odata cu un taran care purta o camasa rupta si murdara. Viteazul l-a intrebat daca are nevasta si daca a semanat in în anul acela, iar barbatul a raspuns ca are si femeie, si destul in. Atunci Voda a mers la casa taranului si, vrand sa pedepseasca lenevia femeii, i-a taiat mainile si a tras-o in teapa. Se mai spunea ca in timpul celei de-a doua domnii, Ţepeş a vrut sa curete tara de cersetori, hoti, bolnavi si batrani, asa ca i-a chemat pe toti intr-o casa, unde intinsese mese incarcate cu bunatati. Dupa ce i-a ospatat, a dat foc casei, fara sa-i pese de strigatele celor dinauntru.

La fel erau pedepsiti si solii care nu erau imbracati in chip ales si care nu stiau sa raspunda intrebarilor lui. Niciuna dintre aceste legende nu il infatiseaza insa pe vampirul Dracula asa cum a facut-o Bram Stocker in romanul cu acelasi nume. Afland de la un profesor ungur de un domnitor roman caruia i se spunea Dracula, autorul a creat un personaj mistic si sinistru. Acesta traia intr-un castel din Transilvania, iar la caderea serii se transforma in strigoi si sugea sangele oamenilor. Victimele erau la randul lor prefacute in vampiri si indeplineau dorintele contelui. Povestea moderna distorsioneaza natura personajului medieval, exploatand apetitul publicului pentru povestile de groaza. Ţepeş ramane in istoria poporului roman un veritabil justitiar, iubitor de tara si foarte curajos.  

Pe urmele lui Dracula

Turistii care vin in Romania atrasi de mitul lui Dracula se indreapta mai ales catre Castelul Bran, unde se asteapta sa gaseasca un loc infricosator, intunecos, bantuit de fantome. Intr-adevar, palatul evoca fascinanta atmosfera medievala, Vlad Ţepeş petrecandu-si aici o perioada in timpul anilor de temnita la care a fost supus de regele Matei Corvin. La Bran, primii care au ridicat o fortificatie au fost cavalerii teutoni, apoi brasovenii au construit pe acelasi loc o cetate de piatra. Asemanarea cu resedinta contelui-vampir din romanul lui Stocker a facut din Castelul Bran obiectivul principal al turistilor dornici sa reconstituie drumul lui Dracula.

Un astfel de itinerariu trebuie neaparat sa bifeze si cetatea Sighisoarei, locul unde a trait tatal lui Vald Ţepeş si unde se presupune ca s-a nascut domnitorul. Unul dintre cele mai frumoase orase medievale din Europa, Sighisoara impresioneaza prin bogatia arhitecturala a caselor vechi si a turnurilor. Pe stradutele inguste vei descoperi povesti noi despre temutul voievod care i-a ingrozit pe sasii din Transilvania.

Targoviste a fost capitala Tarii Romanesti in vremea domniei lui Vlad Ţepeş. Se spune ca la Curtea domneasca obisnuia sa organizeze acele mari ospete in urma carora ii tragea in teapa pe boierii inamici. Aici mai poti vizita si Turnul Chindiei, unde sunt expuse arme care i-au apartinut chiar domnitorului.

Pe Transfagarasan, de-a lungul unui traseu plin de adrenalina si peisaje spectaculoase, vei intrezari Cetatea Poienari, unde Ţepeş si-a gasit un ultim loc de refugiu inainte de a pleca spre Transilvania. Legendele povestesc ca in secolul al XV-lea, cand fortificatia a fost refacuta, Voda a dorit sa se razbune pe boierii din Targoviste, vinovati de moartea fratelui sau Mircea. Pe unii i-a ucis in stilul sau caracteristic, iar pe ceilalti i-a condamnat sa lucreze la ridicarea zidurilor; multi dintre ei si-au dat viata pe pantele muntelui. Nu te lasa descurajat de cele 1480 de trepte pentru ca panorama care se deschide spre Muntii Fagaras si Valea Argesului merita din plin efortul.

Bucurestiul este un alt loc unde Ţepeş si-a lasat amprenta. In centrul orasului pot fi vizitate ruinele Curtii Princiare construite in secolul al XV-lea, cunoscuta astazi sub numele Palatul Curtea Veche. Conform legendelor, in pivnitele subterane erau tinuti prizonierii. In apropierea orasului se afla Manastirea Snagov, locul unde a fost ingropat domnitorul. Desi ramasitele sale trupesti nu au fost nicicand gasite, lacasul de cult poarta peste timp amintirea marelui Ţepeş.

Erou manat de lupta pentru dreptate, stapanitor hotarat sa elibereze poporul de sub jugul turcesc, unul dintre cei mai cruzi domnitori pe care i-au cunoscut Tarile Romane, despot nemilos si sangeros, contele-vampir invaluit de mister, asa este cunoscut Ţepeş, zis Dracula, in tara si peste hotare. Justitiar pe care romanii il invoca adesea si personaj misterios care ii intriga pe straini, Ţepeş ramane una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei. Documentele oficiale si povestile nascocite in popor s-au impletit atat de mult de-a lungul timpului incat nimeni nu poate spune cu exactitate cate dintre legendele intretesute in jurul lui sunt adevarate si cate sunt mituri.

[Un articol de Andreea Bertea]