Traditii Locale

Selectati iconitele pentru mai multe informatii.


Evenimente

TRADITII SI OBICEIURI DIN TRANSILVANIA

Transilvania sau Ardealul este regiunea situata in centrul Romaniei, delimitata de Muntii Carpati. Este formata din teritoriile a zece judete: Hunedoara, Sibiu, Alba, Cluj, Salaj, Bistrita-Nasaud, Mures, Harghita, Covasna si Brasov. De-a lungul timpului, acest tinut a fost parte componenta a Imperiului Roman, a Regatul Ungariei si a Imperiului Austriac. Dupa Marea Unire din 1918, Transilvania a devenit teritoriu al Romaniei independente. In prezent, zona centrala a tarii este locuita de romani, maghiari si sasi, fiecare comunitate pastrandu-si cultura si obiceiurile caracteristice. Identitatea si spiritualitatea Ardealului sunt inca influentate de traditiile minoritatilor care traiesc in aceasta regiune, astfel ca vei descoperi datini variate, cu semnificatii unice, pline de farmec si mistere. Spectacolul rural, costumele si cantecele te poarta intr-o lume incantatoare, care aminteste de simplitatea si frumusetea satului romanesc.

Traditii Romania

Traditii de iarna. Craciunul si Anul Nou in Transilvania

In Ardeal, sarbatorile de iarna debuteaza pe 6 decembrie, de ziua Sfantului Nicolae, cand copiii cuminti primesc cadouri in ghetute, iar fetele framanta aluatul pentru placinte. Seara, tinerii din sat se intalnesc si petrec pana in zori. Pe vremuri, de Sfanta Lucia, pe 13 decembrie, barbatii indeplineau un ritual menit sa protejeze gospodaria de rele: mergeau prin casa purtand o tava cu jar, in care erau puse cateva crengute.

In satele transilvanene, pregatirile pentru Craciun incep din timpul postului; pana atunci, barbatii au grija sa termine muncile campului si asigura proviziile pentru perioada sarbatorilor. Femeile se reunesc in sezatori, unde torc si cos, pregatind straie festive si tesaturi folosite pentru decorarea casei. Tinerele primesc sfaturi, asculta povesti cu talc si descopera intamplarile vietii rurale. Intalnirile sunt prilejuri de a transmite noii generatii proverbe, cantece populare, obiceiuri si mestesuguri.

Traditii Transilvania

Ardelenii pastreaza o legenda legata de aceasta sarbatoare, potrivit careia Iisus s-a nascut in curtea unui evreu foarte bogat si hain, pe nume Craciun. In noaptea nasterii, sotia acestuia i-a oferit adapost Fecioarei Maria in grajd. Se spune ca, maniat de cele intamplate fara stirea lui, Craciun i-a taiat mainile femeii. Induiosata, Fecioara i le-a lipit la loc si le-a transformat in aur. Dupa ce a vazut minunea, barbatul si-a cerut iertare in genunchi, astfel ca sarbatoarea nasterii Mantuitorului ii poarta numele.   

Cel mai important obicei al Craciunului este colindatul. Primii vestitori ai sarbatorii sunt copiii, care pornesc din poarta-n poarta, primind in schimbul urarilor nuci, mere, covrigi si bani. Baietii tineri, necasatoriti, merg cu Steaua, cu Ţurca si cu Viflaimul. La jocul caprei pot participa si barbatii; cel costumat in capra este insotit de un instrumentist si de mut, un personaj mereu pus pe sotii. Acesta strica lucruri prin gospodarie sau murdareste fetele cu cenusa si este considerat necurat; odinioara, daca se intampla sa moara pana la Boboteaza, era inmormantat in afara cimitirului, fara slujba religioasa. Mutul isi pierde aura negativa si reintra in randul credinciosilor doar dupa ce se spovedeste.

Tinerii care merg cu Viflaimul poarta cu ei o constructie mica din lemn, in forma de biserica, in interiorul careia pun lumanari si figurine, refacand scena nasterii Mantuitorului. Pentru a nu avea parte de ghinion, gazdele ii rasplatesc pe colindatori cu bani. La casele cu fete de maritat sunt asteptate cetele de flacai. In Campia Transilvaniei si in Nasaud, baietii se strang intr-o casa pentru a repeta colindele. Fiecare membru trebuie sa aduca o cantitate de ovaz sau orz; boabele sunt puse la incoltit, iar faina rezultata este fermentata pentru a obtine bere. In Sibiu, ceata beraşilor este inlocuita de butea junilor, obicei prin care baietii mergeau prin sat cu un butoi si colectau vin pentru sarbatori.

Traditii Transilvania

Traditii Transilvania

In prima zi de Craciun, crestinii merg la biserica, dupa care se aduna in jurul mesei, iar seara organizeaza sarbatori satesti. Imbracati in costume populare, baietii le invita pe fete la joc. Traditiile de iarna constituie un veritabil spectacol al lumii rurale, adunand intr-un ceremonial complex cantece, masti, dansuri, gesturi rituale, urari de sanatate, belsug si fericire. Un obicei menit sa simbolizeze renasterea naturii este Meteleul, care are loc pe 28 decembrie. In aceasta zi, satenii confectioneaza papusi din paie carora le dau foc in centrul localitatii, alungand in acest fel spiritele rele.

In apropierea Anului Nou, exista superstitia ca tinerii isi pot afla soarta. De pilda, de Sfantul Vasile (1 ianuarie), in zona Hunedoarei se indeplinesc sânvăsâii, obicei pe care il respecta fetele nemaritate. Pe o masa, se ascund sub niste farfurii mai multe obiecte- oglinda, foarfeca, pieptene, cutit, paine, fire de busuioc, etc. Fetele isi aleg cate o farfurie si interpreteaza calitatile sau defectele ursitului in functie de ceea ce gasesc sub ea.

In seara de Anul Nou, copiii merg cu Plugusorul, urand gazdelor un an roditor si plin de noroc. Dincolo de urare, Plugusorul este un obicei spectaculos, plin de viata si culoare, la care participa toata comunitatea rurala. In unele sate, inca se mai foloseste un plug adevarat, care va trage si prima brazda. La plug sunt inhamati patru boi, manati de un alai numeros. Totusi, in majoritatea zonelor versurile pline de simboluri au devenit mai importante decat plugul adevarat, la care s-a renuntat. Craciunul si Anul Nou sunt celebrate cu fast, voie buna si cu speranta unui an prosper, care aduce sanatate, fericire si roade bogate.

Traditii Transilvania

Traditii Transilvania

Traditii de Paste in Transilvania

Sarbatoarea Pastelui este celebrata prin traditii specifice comunitatilor care locuiesc in Ardeal. Credinciosii respecta cu strictete Postul mare si incearca sa duca la bun sfarsit activitatile gospodaresti: pamantul este arat si semanat, casele sunt varuite si curatate, se pregatesc hainele noi. Inaintea inceperii postului, sasii dau o ultima petrecere, numita Fărşang, cu scopul de a indeparta spiritele malefice si pentru a atrage norocul. In Joia sau Vinerea Mare, femeile vopsesc ouale si prepara pasca.

In ziua de sambata, in unele zone din Transilvania, baietii impodobesc brazi pe care ii lasa in curtile fetelor de maritat. Tinerele ii privesc pe furis si ii rasplatesc a doua zi de Paste, cand acestia vin la stropit. In noaptea de Inviere, credinciosii participa la slujba si iau lumina sfanta. In biserica se realizeaza o mica sceneta care le reprezinta pe mironosite mergand la mormantul lui Iisus. Dimineata, toti membrii familiei se spala cu apa proaspata, in care pun un ou rosu, un ban de argint si un fir de busuioc. In prima zi de Paste, rudele se reunesc in jurul mesei, ciocnind oua si savurand delicioasele preparate din miel. Exista superstitia ca vei avea noroc daca prima persoana care intra in casa este un barbat. De asemenea, se spune ca celui care doarme in aceasta zi i se va strica fanul.

Obiceiul stropitului este intalnit in special in comunitatile de sasi si maghiari, avand radacinile in perioada Evului Mediu. Acesta aminteste de faptul ca evreii i-au stropit pe cei care aduceau vestea Invierii Mantuitorului. In cea de-a doua zi de Paste, baietii merg la casele fetelor si rostesc urmatoarele: “Am fost intr-o padure verde, am vazut o viorea albastra care statea sa se ofileasca. Imi dati voie sa o stropesc?” sau “Am auzit ca aveti o floare frumoasa, am venit s-o udam, sa nu se ofileasca.”. Tinerii le stropesc pe fete cu parfum, ca simbol al bunastarii, frumusetii si fertilitatii. In judetul Mures, ultima zi de Paste este destinata udatului flacailor; ei scapa de galetile pline cu apa numai daca afara este foarte frig. Sarbatorile pascale ii apropie pe oameni de divinitate, oferindu-le linistea si pacea sufleteasca.

Traditii Transilvania

Traditii Transilvania

Traditii de nunta in Transilvania  

In Transilvania, nunta este un ritual incarcat de traditii care au scopul sa marcheze formarea noii familii si integrarea acesteia in comunitate. Inainte de toate, feciorul trebuie sa o peteasca pe fata, cerandu-le parintilor ei acordul pentru casatorie. De regula, baiatul este insotit de familie si prieteni; in trecut, daca el nu era sigur ca fata il placea, trimitea la casa ei petitori, cunoscuti pentru puterea lor de convingere. Petitul implica si organizarea unei mese, la care cei doi tineri trebuie sa manance din aceeasi farfurie. In aceasta zi se stabilesc data logodnei si a nuntii, iar parintii se pun de acord asupra zestrei si discuta despre petrecerea de nunta. In satele romanesti, zestrea este un element extrem de important in realizarea casatoriei deoarece reflecta statutul social al celor doua familii, implicit al tinerilor care urmeaza sa-si uneasca destinele. Fetele sarace isi gaseau mai greu un partener, ramanand de multe ori singure. Cele instarite detineau animale, pamant, bani si faimoasa lada de zestre, care continea haine, prosoape, covoare si tot felul de tesaturi necesare unei gospodarii. Inainte de nunta, fratii miresei sau cativa flacai din sat mutau lada in casa mirilor.

Nunta Transilvania 

Comunitatea sateasca primeste vestea nuntii cu o luna inaintea evenimentului sau in prima duminica de dupa logodna. Mirii, vornicul si prietenii tinerilor merg prin sat si cheama oamenii la nunta. Pregatirile pentru petrecere incep cu coaserea si impodobirea steagului, un bat ornat cu panglici colorate, naframe si ciucuri. In ziua nuntii, stegarul conduce ceata mirelui. Un obicei specific Ardealului este bradul de nunta, pe care apropiatii mirilor il pregatesc in seara dinaintea nuntii. Pomul decorat este purtat de o fata si un baiat care ii stropesc pe nuntasi cu apa si grau, ca simbol al prosperitatii.  

In ziua nuntii are loc gatitul miresei; in prezenta nasei, a rudelor si a prietenelor, fata este imbracata si pieptanata. Obiceiul este insotit de cantece care marcheaza despartirea tinerei de familie. In acest timp, mirele si nasul se indreapta spre casa miresei, de unde pornesc impreuna cu alaiul la biserica. Petrecerea de nunta debuteaza cu dansul miresei si continua cu muzica si jocuri populare la care iau parte toti invitatii. Spre sfarsit, o femeie aduce o gaina rumenita, impodobita cu flori, pe care nasul trebuie sa o cumpere. In cele din urma se striga darul; vornicul merge pe la mese si strange cadourile pe care nuntasii le ofera mirilor. In Transilvania, nunta este mai mult decat oficierea unei casatorii; este un mod festiv de celebrare a formarii unei noi familii, eveniment important pentru intreaga comunitate.

Nunta Transilvania

Nunta Transilvania

Traditii din timpul anului in Transilvania

Ziua Ursului este serbata in satele din Ardeal la 40 de zile dupa Craciun, pe 2 februarie. In aceasta zi oamenii incearca sa prezica vremea. Se spune ca daca ursul iese din barlog si se sperie de umbra lui, va ramane in adapost pentru inca sase saptamani, ceea ce inseamna ca iarna se va prelungi. Daca ramane insa afara, acesta este semnul ca primavara se apropie.

Boul instrutat este o traditie realizata in apropierea sarbatorii Rusaliilor pentru a feri recoltele de furtuni si grindina. Un bou impodobit cu flori, panglici si clopotei este plimbat pe ulitele satului, insotit de oameni mascati. Batranii spun ca animalul este astfel inzestrat cu forte magice, menite sa le apere gospodariile.

Obiceiuri Transilvania

Buzduganul de la seceris este un obicei popular specific satului Cârţa (jud. Sibiu). Intr-o zi din luna iulie, satenii imbraca straie de sarbatoare si merg pe camp, unde ii invata pe tineri cum sa taie spicele de grau si cum sa lege snopii. Acestia sunt asezati unii peste altii in forma de buzdugan si purtati prin sat, unde femeile il stropesc cu apa proaspata, ca semn al prospetimii si prosperitatii.

Transilvania  

In Ardeal vei descoperi un amalgam de traditii menite sa aduca noroc, sanatate, fericire si roade bogate. Viata comunitatii se oranduieste urmand aceste obiceiuri mostenite de la strabuni si transmise generatiei tinere. In satele transilvanene, sarbatorile religioase si momentele importante din viata individului prilejuiesc adevarate spectacole care anima ulitele, oferind farmec si culoare universului rural.

[Un articol de Andreea Bertea]