Evenimente
TRADITII SI OBICEIURI DIN MARAMURES
Regiunea istorica a Maramuresului cuprinde partea de nord-est a judetului Maramures pe teritoriul Romaniei si tinutul ucrainean Transcarpatia. De-a lungul timpului, aceasta zona a apartinut Regatului Ungariei si Imperiului Austriac, iar din 1918 a devenit parte componenta a Romaniei. Maramuresul romanesc este simbolul satului arhaic, o lume aparte ghidata de valori si obiceiuri stravechi, care iti ofera impresia ca timpul s-a oprit in loc. Asezarile pitoresti, bisericile de lemn, padurile intinse si dealurile inverzite formeaza un univers rural autentic, fermecator prin simplitatea si traditiile lui. Viata maramuresenilor se desfasoara conform datinilor mostenite de la strabuni. Intre marile sarbatori religioase, taranul se indeletniceste cu agricultura; cand isi termina munca, sarbatoreste cu patos, bucurandu-se de muzica si dansurile meleagurilor in care s-a nascut. In Maramures, cultura, obiceiurile si modul de viata cumpatat s-au pastrat neintinate, reflectand spiritualitatea si imaginea idilica a satului romanesc.
Traditii de iarna. Craciunul si Anul Nou in Maramures
Obiceiurile specifice sarbatorilor de iarna au la baza superstitiile maramuresenilor si practicile cu origini stravechi. Odata realizate, acestea aduc oamenilor sanatate, fericire, prosperitate, armonie in casa si recolte bogate. Ca in toate celelalte zone ale tarii, ziua Sfantului Nicolae sau Sânnicoară marcheaza inceputul sarbatorilor de iarna. In traditia populara, Mos Nicolae este un batran care vegheaza portile cerului si are grija ca soarele sa nu se strecoare spre taramurile de miazanoapte. El ii ajuta pe soldati in lupta, salveaza corabierii de la inec si ofera sprijin vaduvelor, orfanilor si fetelor sarace ajunse la vremea maritisului. Mos Nicolae este cunoscut mai ales pentru ca imparte daruri copiilor cuminti, iar celor neascultatori le lasa o nuielusa in incaltari in noaptea de 5 spre 6 decembrie.
Perioada premergatoare Craciunului debuteaza cu sacrificarea porcului, care are loc de Ignat (20 decembrie). In satele maramuresene, sangele animalului este folosit pentru a insemna copiii, ei devenind astfel mai sanatosi si mai puternici. Apoi incep pregatirile pentru colindat, curatenia in gospodarie, impodobitul bradului si prepararea bucatelor traditionale. In Ajunul Craciunului, se varuiesc pomii si se leaga cu paie pentru a avea roade din belsug. In aceasta zi, copiii trebuie sa manance dovleac, ca sa fie rumeni in obraji si rotofei tot timpul anului. Pomul de Craciun se impodobeste cu nuiele de salcie, hartie colorata si salbe pe care sunt insirate boabe de fasole.
In seara de 24 decembrie, copiii si tinerii pornesc la colindat. In Maramures, acest ritual are ca scop rodnicia holdelor, implinirea prin casatorie a tinerilor si cresterea copiilor. Cei mici merg din casa in casa cu Steaua sau cu Capra, primind in schimbul urarilor de bine mere, nuci, colaci si bani. Colindatorii pornesc de la casa preotului si nu se opresc pana nu trec pragul fiecarei gospodarii pentru a reface drumul magilor vestitori. Casele trebuie sa fie luminate in toata noaptea de Ajun, iar portile deschise, pentru a le arata colindatorilor ca sunt bine primiti de gazde. Un obicei foarte vechi pastrat in aceasta zona este cel al Brondoşilor, practicat in orasul Cavnic. Cetele sunt formate din 7-15 baieti imbracati in costume traditionale, ornate cu clopotei si talangi; pe fata poarta masti din piele de oaie. Batranii spun ca imbratisarea brondosilor te fereste de spiritele rele si iti aduce noroc in anul viitor. In seara de Craciun, pe Valea Izei se umbla cu Viflaimul, datina care pune in scena momentul nasterii lui Iisus.
Maramuresenii au anumite superstitii legate de aceasta sarbatoare. De pilda, in prima zi de Craciun nu se da cu matura pentru ca astfel se risipeste norocul. De asemenea, nu se spala rufe si nu se da nimic cu imprumut; in schimb, animalele din gospodarie sunt hranite pe saturate si li se da o bucatica de aluat dospit care sa le fereasca de boli. Vitele si usile grajdurilor se ung cu usturoi pentru a alunga spiritele rele.
Dupa Craciun, incep pregatirile pentru Anul Nou. In Ajun, colindatorii schimba portile satenilor cu care s-au certat in timpul anului pentru a-i determina sa le vorbeasca si sa se impace. Prima zi din an corespunde sarbatorii Sfantului Vasile, cand se spune ca cerul se deschide de trei ori. Dimineata, maramuresenii se spala pe fata cu apa proaspata, in care pun un banut, un fir de busuioc si o crenguta de brad. In acest timp, rostesc un descantec: “Sa fiu frumos si tanar ca bradul, iubit ca banul, curat ca apa si sa am noroc cat semintele din busuioc.” Copiii merg cu Plugusorul si cu semanatul, urand gazdelor un an bun si prosper, sanatate, fericire si belsug.
Craciunul si Anul Nou sunt sarbatori petrecute in familie, in jurul mesei bogate, momente in care maramuresenii indeplinesc ritualurile vechi menite sa ii pazeasca de rele. Obiceiurile specifice acestei perioade sunt strans legate de bunastarea oamenilor si a animalelor si de fertilitatea pamantului.
Traditii de Paste in Maramures
Pentru locuitorii din Maramures, Pastele este cea mai mare sarbatoare religioasa si cea mai importanta zi a primaverii, prilej cu care sunt urmate atat obiceiurile crestine ale locului, cat si cele cu origini pagane. Maramuresenii respecta cu strictete Postul Pastelui, perioada in care se dedica rugaciunii si se abtin de la pacate. Batranii spun ca nu e bine sa porti haine noi sau colorate in post, ci vesminte modeste, in nuante inchise. In Joia Mare, crestinii impart mancare, pomenindu-i pe raposati; tot in aceasta zi, gospodinele vopsesc ouale, iar barbatii sacrifica mieii. Pe vremuri, dupa slujba, copiii aruncau cu pietre in casele evreilor, ocarandu-i in acest fel pentru ca l-au rastignit pe Iisus.
In noaptea de Inviere, credinciosii merg la biserica si iau lumina sfanta. In prima zi de Paste, toti membrii familiei poarta haine noi si se spala pe fata cu apa in care pun un ou rosu si un ban de argint. Dupa trei zile, moneda este daruita unui copil, ca talisman care sa-i poarte noroc. Barbatii duc la sfintit bucatele care se servesc la masa. Capul familiei este cel care ciocneste primul ou; cojile se pastreaza pana la Rusalii si sunt folosite ca medicament pentru animale. Fetele si femeile nu pleaca de acasa; exista superstitia ca vei avea noroc in gospodarie doar daca primul musafir este un barbat.
Incepand cu a doua zi de Paste, se organizeaza din nou jocuri, petreceri si nunti. Se obisnuieste ca baietii sa mearga acasa la fete si sa le stropeasca cu apa. In unele sate se celebreaza si Udatoriul, ocazie cu care este desemnat si laudat gospodarul satului; el este insotit de un alai format din tarani imbracati in straie festive. Sarbatorile pascale ofera plaiurilor maramuresene o aura fascinanta, dominata de legatura omului cu divinitatea.
Traditii de nunta in Maramures
Nunta maramureseana este un ritual spectaculos, incarcat de obiceiuri menite sa integreze noua familie in comunitate si sa faca trecerea celor doi tineri la statutul de oameni maturi. Spre deosebire de celelalte zone ale tarii, aici ceremonia este insotita de numeroase cantece si strigaturi care fac aluzie in special la caracterul mirilor si la viata de femeie maritata.
In satele din Maramures, fetele si feciorii se intalnesc la petreceri, sezatori si in zilele de sarbatoare. Baietii le conduc acasa pe fetele care le sunt dragi, apoi amandoi cer acordul parintilor pentru casatorie. Daca familiile accepta relatia, flacaul trebuie sa o peteasca pe viitoarea mireasa in casa socrilor, unde o cere propriu-zis pe aceasta de nevasta. Logodna are loc intr-o sambata seara, cand tinerii primesc binecuvantarea preotului si schimba intre ei verighetele. Parintii fetei dau apoi o petrecere cu ceterasi, mancare si bautura, pentru a sarbatori formarea noii familii. Inainte de nunta, preotul anunta de trei ori unirea celor doi, inlaturand astfel posibilele piedici care ar putea aparea in calea casatoriei.
Invitatiile la petrecere se fac cu doua saptamani inainte; mirele, mireasa si parintii lor cheama intreg satul la nunta. Familiile mai instarite lasa aceasta sarcina in seama chematorilor. Apoi incep pregatirile. Feciorii se intalnesc la casa mirelui, unde stegarul coase steagul si il impodobeste cu panglici, batiste, clopotei si spice de grau; acesta este considerat simbolul vitalitatii si al puterii masculine. Se spune ca toate elementele decorative de pe steag sunt stranse de la fostele iubite ale mirelui; dupa nunta se pastreaza doar spicele de grau, care se folosesc la botezul primului copil al cuplului. In acelasi timp, la casa miresei, domnisoarele de onoare impletesc cununa.
In ziua nuntii, mirele si mireasa, fiecare in casa parintilor lui, isi iau ramas bun de la familie prin cantece foarte profunde, care ii emotioneaza puternic pe nuntasi. De obicei, acestia isi cer iertare pentru greselile lor si promit ca vor fi soti buni si cuviinciosi. Tinerii merg separat la biserica, insotiti de alai. Daca mirii nu sunt din acelasi sat, baiatul, impreuna cu stegarul si cativa nuntasi merg dupa mireasa.
Dupa cununia religioasa are loc petrecerea de nunta, care debuteaza cu jocul miresei si continua cu dansul mirelui, la care iau parte numai barbatii. Dimineata, mireasa renunta la voal si isi pune pe cap un batic, trecand astfel la statutul de sotie. Are loc hora miresei, la care iau parte doar femeile maritate. Tinerii casatoriti au datoria ca, o data pe an, sa duca daruri si un mic brad impodobit nasilor de cununie.
In Maramures, nunta constituie un adevarat spectacol si o manifestare artistica a intregii comunitati. Costumele foarte elaborate ale mirilor, strigaturile nuntasilor, steagul colorat, muzica si dansurile populare creeaza o veritabila atmosfera de petrecere, la care se sarbatoreste cu fast intemeierea noii familii.
Traditii din timpul anului in Maramures
Boboteaza sau Iordanul este sarbatoarea botezului lui Iisus (6 ianuarie). In aceasta zi, preotul sfinteste apele si arunca o cruce de lemn sau de gheata intr-un rau. Chiar daca este ger, feciorii din sat se arunca in apa si cauta crucea; se spune ca cel care o gaseste va avea noroc tot anul. Pe vremuri, femeile faceau petreceri la care cantau si dansau, iar dimineata ieseau pe drum si ii amenintau pe barbati ca ii arunca in apa. In noaptea de Boboteaza, fetele care vor sa-si viseze ursitul trebuie sa-si lege un fir de ata rosie pe degetul inelar si sa puna busuioc sub perna.
Buna Vestire sau Blagoveştenia se sarbatoreste pe 25 martie si marcheaza momentul in care Arhanghelul Gavriil a instiintat-o pe Fecioara Maria ca il va naste pe Iisus. In aceasta zi, cantecul cucului se aude pentru prima oara in an. Oamenii il asteapta imbracati in haine curate, veseli, satui si cu bani in buzunar; altfel vor avea ghinion. Satenii din Maramures aduna lucrurile nefolositoare din gospodarii si le dau foc.
Copacul cu oale. In curtile maramuresenilor vei vedea un copac ale carui ramuri sunt impodobite cu oale. Batranii spun ca atunci cand oala din varful pomului este rosie, inseamna ca in acea familie exista o fata care doreste sa se marite. Dupa ce fata se casatoreste, in varf se asaza o oala de o alta culoare. Numarul de oale semnifica bogatia familiei si disponibilitatea de a primi petitori.
In Maramures, traditiile s-au pastrat cu sfintenie. Satenii poarta si acum costumul traditional, biserica este in continuare centrul spiritual al comunitatii, iar tinerii respecta inca sfaturile batranilor. Universul rural ti se dezvaluie cu generozitate, iar povestile spuse la gura sobei si obiceiurile vechi te incanta cu farmecul lor.
[Un articol de Andreea Bertea]