Traditii Locale

Selectati iconitele pentru mai multe informatii.


Evenimente

TRADITII SI OBICEIURI DIN CRISANA

Regiunea Crisanei ocupa o portiune din teritoriul vestic al tarii, cuprinzand asezari ale judetelor Bihor, Arad, Salaj, Satu Mare, Hunedoara si doua comitate din Ungaria. Condusa pentru o vreme de catre voievozi, regiunea a fost tinta triburilor migratoare maghiare, fiind disputata de-a lungul timpului intre Imperiul habsburgic si cel otoman. Desi alipita Romaniei la Marea Unire, Crisana a fost cedata Ungariei prin dictatul de la Viena (1940) si recucerita patru ani mai tarziu. In prezent, zona este locuita de romani, maghiari, germani si ucraineni, grupuri care si-au lasat amprenta asupra identitatii si obiceiurilor locului. Lumea satului pastreaza inca datinile strabunilor, astfel ca sarbatorile de peste an primesc semnificatii magice, devenind veritabile manifestari de arta populara.

Traditii Romania

Traditii Romania

Traditii de iarna. Craciunul si Anul Nou in Crisana

Traditiile de iarna din Crisana sunt ritualuri spectaculoase menite sa aduca belsug, prosperitate, sanatate si noroc. Localnicii le indeplinesc in fiecare an in virtutea superstitiilor mostenite din generatie in generatie; respectarea si perpetuarea obiceiurilor reprezinta in acelasi timp o sarcina si o practica ce atrage binele.

Traditii Crisana

Inca din Ajun, copiii si tinerii merg din casa in casa pentru a raspandi vestea Nasterii Mantuitorului. Grupati in cete, costumati si purtand obiecte specifice, aduc voie buna si culoare pe ulitele satelor. In Bihor, flacaii mai mari colinda cu doba, o toba realizata din piele de capra sau oaie, intinsa pe un cadru rotund si impodobita cu crengute de brad. Repertoriul colindelor este foarte generos, continand atat cantece cu caracter religios, cat si texte adresate fetelor nemaritate, vaduvelor si gospodarilor care refuza sa-i primeasca. Copiii merg cu Steaua si cu Viclaimul (sau Vifleemul), doua traditii asemanatoare care recreeaza drumul magilor spre ieslea din Bethleem.

Traditii Crisana

Un obicei specific Crisanei este umblatul cu Turca, un personaj fabulos care moare si invie, restabilind astfel ordinea fireasca a lucrurilor si simbolizand triumful binelui asupra raului. Rolul Turcai ii revine unui flacau care poarta masca animalului agitat si zgomotos. Capul, decorat cu clopotei si panglici, are o gura confectionata din lemn care scoate sunete stridente. Desi nu are voie sa vorbeasca, Turca este deosebit de activa: sperie copiii, se cearta cu satenii, intra in casele gospodarilor si danseaza neincetat. Moartea ei intristeaza tot alaiul, insa descantecele o readuc la viata; urmeaza cantecele de petrecere, dansurile cu fete si multumirile pentru daruri. Apoi Turca ii invita pe spectatori la propria nunta, organizata in primele trei zile ale noului an. In unele sate, se obisnuieste ca gospodarii sa arunce boabe de grau in fata colindatorilor; acestea sunt folosite apoi la semanat pentru ca holdele sa fie bogate.   

Dupa Craciun, colindatorii vin sa anunte Anul Nou si sa ureze sanatate, vigoare si fericire. In seara de Ajun, feciorii dau o petrecere numita Verjel, la care sunt invitate fetele nemaritate. Biraul, conducatorul grupului, da curs unui ceremonial in cadrul caruia se formeaza perechi de tineri. Cuplurile petrec impreuna revelionul, insa a doua zi asa-zisa relatie inceteaza. Exista totusi cazuri in care cei doi se potrivesc atat de bine incat decid sa se casatoreasca in perioada urmatoare. O alta petrecere, dedicata de data aceasta intregului sat, este bulciucul, unde se veselesc gospodarii care i-au primit pe colindatori. Acesta este momentul in care cetele de flacai isi incheie rolul de vestitori ai sarbatorilor de iarna.

Traditii Crisana

In noaptea de 31 decembrie, capul familiei face calendarul de ceapa care il ajuta sa afle cum vor fi lunile anului urmator. 12 foi de ceapa sunt asezate in linie dreapta si umplute cu aceeasi cantitate de apa; dimineata, lichidul ramas in foi anunta lunile secetoase si pe cele ploioase. In prima zi a noului an, copiii merg cu Plugusorul si cu Sorcova, vestind zilele fertile de primavara. Versurile formeaza adevarate incantatii insotite de pocnituri din bici si clinchet de zurgalai. In Crisana, sarbatorile sunt insotite de traditii care aduc bucurie si speranta, fiind prilej de reunire cu cei dragi si de apropiere fata de valorile autentice.

Traditii de Paste in Crisana

Prin semnificatia pe care o poarta, Pastele este o sarbatoare care aminteste de iubirea divina si de minunea revenirii la viata. Oamenii si natura deopotriva se purifica si se revigoreaza, celebrand in pace si armonie Invierea Mantuitorului. Crestinii ortodocsi din Crisana se pregatesc pentru Paste inca din Saptamana Mare; gospodinele pregatesc mancare de post pe care o dau de pomana pentru sufletele raposatilor si planteaza flori pe morminte.

Traditii Crisana

In Joia Mare se bate toaca pentru a indeparta spiritele rele, iar in cimitire se aprind focuri considerate sacre. Pe vremuri, dupa slujba, tinerii se adunau in curtea bisericii si aruncau cu oua unii in altii. In aceasta zi, femeile prepara o parte din bucatele festive si incondeiaza ouale de Paste. In Bihor, decorarea oualor cu motive si simboluri de factura religioasa se numeste impistrit si este un mestesug stravechi, dar perfectionat si dus la rangul de arta. In jocul de linii, forme si culori se regasesc idei biblice, traditii, scene din viata satului, in compozitii bogate si irepetabile. Oul inseamna viata si regenerare, de aceea exista superstitia ca ouale inrosite si sfintite pot apara gospodariile de grindina si piatra. De asemenea, se spune ca ele pot fi oferite ca dar si daca raman proaspete pana la Inaltare sunt aducatoare de noroc.

Traditii Crisana

In noaptea Invierii, enoriasii merg la biserica si iau lumina sfanta. In unele sate, localnicii se aduna in cimitir si ii pomenesc pe decedati. Duminica dimineata, credinciosii se spala pe fata cu apa in care pun un ou rosu, o moneda de argint si frunze de urzica; in acest fel vor fi sanatosi, puternici si energici. Indata ce bucatele sunt sfintite, toata familia se asaza la masa, bucurandu-se de sarbatoarea pascala. Dupa aceasta zi, in Crisana incep petrecerile si balurile, manifestari la care se reuneste intreaga comunitate. Desi obiceiurile de Paste au fost in timp uitate, atmosfera sarbatorii este aceeasi si ii indeamna pe oameni sa fie buni si iertatori.

Traditii de nunta in Crisana

In universul rural, nunta este un ceremonial plin de intelesuri si aluzii, menit sa marcheze trecerea tinerilor la stadiul de adulti si sa le prezinte rolurile pe care le vor indeplini in cadrul familiei. Evenimentul se sarbatoreste cu cantece si strigaturi specifice, dansuri, traditii locale si momente care sugereaza, de obicei in maniera ironica, viata viitorului cuplu.

Odinioara, tinerii se cunoasteau la sezatori sau la hora satului, fiind rare ocaziile cand nu erau insotiti de familie. De obicei, baiatul avea initiativa si le spunea parintilor despre fata aleasa si despre planurile de casatorie. Acestia alegeau un graitor, un om de incredere, priceput in ale vorbelor, si mergeau la parintii tinerei pentru a o peti. Daca fata si familia ei erau de acord cu baiatul, in aceeasi zi se stabileau zestrea, nasii si data nuntii. Toata lumea era cinstita cu un pahar de palinca, iar viitorii miri beau din acelasi pahar, ca prim semn al legaturii lor. Cu trei saptamani inainte de nunta se fac invitatiile, sarcina care le revine chematorilor, doi prieteni ai mirelui care merg prin sat purtand tovuri (bete lungi) impodobite cu batiste colorate si busuioc.

Nunta Crisana

In ziua nuntii, la casa mirelui se formeaza alaiul; condus de lazlaus, purtatorul steagului, acesta se indreapta spre casa fetei, unde graitorul o cere inca o data de la parinti. Dupa ce apare mireasa si nuntasii vor sa plece spre biserica, rudele tinerei inchid portile si il provoaca pe mire la o intrecere cu proverbe. Numai un spirit ager reuseste sa faca fata zicatorilor alambicate ale batranilor. Apoi are loc hora miresei, prin care aceasta isi ia ramas-bun de la parinti, sperand ca socrii o vor primi cu bratele deschise.

Dupa cununia religioasa, alaiul da startul petrecerii, fie la casa mirelui, fie la restaurant. Pe o masa este asezata o farfurie cu grau, simbol al norocului, pe care graitorul il arunca spre nuntasi si apoi ii stropeste cu apa sfintita. In acest timp, mireasa primeste sfaturi de la nasa si este gatita de prietenele ei; mirele ii pune pe cap o basma neagra cu flori, dupa care incepe jocul. Rudele baiatului trebuie sa danseze primele cu mireasa pentru a o integra in noua familie. Apoi toata lumea se prinde in hore, se ospateaza si se veseleste celebrand formarea noii familii.

Nunta Crisana

La doua saptamani dupa nunta, tinerii casatoriti merg la casa nasilor cu un colac mare si cei patru isi cer iertare reciproc. Fac schimb de colaci, iar nasii spala mainile finilor si le sterg cu un prosop. Odata iertaciunile indeplinite, se da un mic ospat cu muzicanti. Nunta este o sarbatoare si un rit de initiere intr-o noua etapa a vietii, impletind doua destine intr-unul singur.

Crisana

In Crisana, traditiile care insotesc sarbatorile si evenimentele importante ale comunitatii sunt elemente definitorii ale identitatii locale. Ele reflecta credintele si superstitiile oamenilor, perpetuand un stil de viata arhaic, randuit dupa invataturile strabunilor.

[Un articol de Andreea Bertea]