Religioase

Selectati iconitele pentru mai multe informatii.


Evenimente

RUPEA - VISCRI

Asezata in inima Transilvaniei, intre vai si dealuri line ce formeaza un decor pitoresc deosebit, Rupea este una dintre putinele asezari care si-au pastrat frumusetea autentica.  Arhitectura saseasca traditionala, in care casele sunt spatioase, portile foarte inalte si ferestrele bogat decorate, confera acestei zone tihna si armonia specifice meleagurilor transilvanene. Vei experimenta senzatia incremenirii in timp, caci la Rupea si in localitatile din jur semnele modernitatii sunt putine. Pe ulitele satelor te vor intampina oameni simpli si curati, gata sa-ti deschida usa casei lor si sa-ti impartaseasca povestile pe care si ei le-au auzit odinioara de la strabuni.

Rupea a ramas un important centru cultural sasesc care a mentinut nealterate istoria si traditiile din aceasta regiune; patrimoniul sau cuprinde cetati, ansambluri fortificate, biserici, case memoriale si situri arheologice. De asemenea, vizitand imprejurimile, vei descoperi si obiceiurile stravechi la care localnicii nu au renuntat nici in ziua de astazi. Te invitam sa te relaxezi si sa te bucuri de linistea incantatoarelor peisaje naturale.

Cetatea Rupea

 

Cetatea Rupea

Cetatea si biserica fortificata din Rupea

In nord-vestul orasului, pe o stanca masiva de bazalt, sfidand orizontul, se ridica impunatoare si demna Cetatea Rupea. Fortificatie dacica la origini, aceasta a devenit castru roman, sub denumirea Rupes (lat. “piatra”); datorita pozitiei sale strategice, in apropierea drumului ce lega Transilvania de Moldova si Tara Romaneasca, avea rolul de a controla activitatile comerciale din zona. Desi primele semne de locuire in Rupea dateaza din paleolitic, cetatea este consemnata documentar in 1324, an in care a avut loc rascoala sasilor impotriva regelui ungar Carol Robert de Anjou.

De-a lungul veacurilor, fortificatia a servit ca loc de refugiu in timpul numeroaselor asedii ale turcilor; cu toate acestea, in decursul istoriei sale, nu a fost cucerita sau jefuita, fiind distrusa partial de o furtuna si apoi abandonata de localnici, in 1790. In secolul al XIV-lea, pe ruinele fostului castru, sasii au construit o cetate taraneasca de forma unei spirale ascendente. Sistemul de fortificare se impartea in 3 sectoare vizibile si astazi, ridicate in epoci diferite si avand propriile particularitati. Prima incinta este Cetatea de sus si dateaza din perioada prefeudala (secolele X-XIII); aici veti observa fantana adanca de 59 m, nesecata nici in ziua de astazi, Turnul Pulberariei, prin care se face accesul in incinta, si Turnul Slaninii, o veche mostenire saseasca. Obiceiul locuitorilor era de a pastra slanina si carnatii intr-un spatiu cat mai sigur, pentru a fi folosite drept provizii in cazul unui atac asupra asezarii. In Cetatea de mijloc, construita doua veacuri mai tarziu, se disting Turnul cu gratii, capela si poarta principala; Cetatea de Jos este cea mai recenta, cuprinzand locuinta paznicului si magazia militara.

Drumul pana la fortificatia Rupea este anevoios, insa efortul iti este rasplatit cu minunata priveliste asupra Podisului Hartibaciu. Datorita restaurarii de exceptie de care a avut parte, cetatea ofera imaginea evenimentelor istorice pe care tinuturile invecinate le-au cunoscut. Va puteti imagina cu usurinta povestile tuturor incaperilor pe care le veti vedea in interiorul fortificatiei. Batranii locului, oameni simpli de la sat, au crezut pentru multa vreme ca astfel de monumente de piatra au fost ridicate de catre uriasi cu origini necunoscute, deosebit de inzestrati si puternici. Legendele nu s-au estompat nici acum, astfel ca la Rupea scenariile fanteziste sunt redate cu pasiune turistilor curiosi.

In piata centrala a orasului se afla Biserica evanghelica fortificata, intemeiata la inceputul secolului al XIV-lea. Lacasul are forma de sala si prezinta elemente de factura gotica si baroca si picturi medievale. Zestrea veche a bisericii se compune dintr-o lespede funerara datata in 1631, o colectie de 17 covoare orientale din Estul si Centrul Europei si orga in “cuib de randunica”, cele din urma transferate la Biserica Neagra din Brasov.

Cetatea Rupea

 

Cetatea Rupea

 

Cetatea Rupea

Viscri - Criţ - Buneşti

Pana la Viscri, drumul curge alene printre dealurile impadurite, dezvaluind cate-o casa razleata mandra si incremenita in timp. In localitatea atat de indragita de printul Charles al Marii Britanii, nimic nu pare sa fie atins de semnele modernitatii; oamenilor le place tihna vietii lor si se straduiesc sa o mentina netulburata. In Viscri chiar aveti ocazia de a vizita ateliere de fierarie, de fabricare a tiglei si puteti vedea cum se coace painea intr-un cuptor traditional.

In sat daiunuie una dintre cele mai pitoresti cetati taranesti sasesti, cuprinzand intre zidurile sale cea mai veche biserica fortificata din Transilvania, inclusa in patrimoniul UNESCO. Colonistii sasi sositi pe aceste meleaguri la sfarsitul secolului al XII-lea au gasit aici o capela romanica din calcar de culoare alb verzuie; aceasta constructie a dat si numele localitatii (“Alba Ecclesia”, “Weisskirch” in dialect sasesc: Biserica Alba). Ansamblul de la Viscri se compune din biserica tip nava si zidurile de aparare. Lacasul este extrem de simplu, cu bancute din lemn si picturi naive, semanand cu interiorul unei case taranesti. Biserica gazduieste un adevarat muzeu etnografic; in micile incaperi special amenajate veti putea admira mai multe unelte folosite in gospodarii, costume populare, stupi de albine. De asemenea, urcand scarile inguste, ajungeti in turnul bisericii, loc ce va ofera o ampla perspectiva asupra intregii localitati, un peisaj idilic de care va veti indragosti instantaneu. 

La Criţ, o cruce de pe un deal a dat numele localitatii (Kreuz). In acelasi loc, in secolul al XV-lea, sasii au ridicat o biserica, iar comunitatea s-a format in jurul ei. Incinta initiala era aparata de cinci turnuri cu goluri de tragere, care au fost demolate in 1810, cand s-au construit o noua biserica si scoala sateasca. Lacasul se prezinta sub forma unei sali incapatoare si elegante, cu bolta in stil boemian, cu altar de factura clasica, cu orga si amvonul din secolul al XIX-lea. Pasind pragul acestei biserici, veti simti emotia apropierii de Dumnezeu, avand totodata parte de o lectie de istorie si traditie transilvaneana.

In BuneÅŸti, cu toate ca zidurile bisericii se afla intr-o stare avansata de degradare, interiorul este bine conservat. Lacasul in stil gotic a dispus de un intreg arsenal de aparare, compus din contraforturi, turnuri, metereze, creneluri si drum de straja. Singurele elemente care inveselesc atmosfera sunt decoratiunile de culoare vernil ce decoreaza peretii si galeriile din lemn pictate. Spiritualitatea mult pretuita in spatiul rural si simplitatea specifica oamenilor de la sat se regasesc in aceste edificii sobre, in care fiecare isi regaseste pacea sufleteasca.

Viscri

 

Viscri

 

Viscri

FiÅŸer - RoadeÅŸ

In vecinatatea Bunestiului, pe o colina la miazanoapte, isi deapana istoria biserica din FiÅŸer, impodobita cu picturi renascentiste superbe; aici puteti vizita si pajistea cu cei 76 de stejari seculari, considerati monumente ale naturii. La RoadeÅŸ in schimb, veti observa cum toti localnicii isi indreapta privirea spre dealul abrupt al satului atunci cand vor sa afle cum va fi vremea. Pe unul din turnurile bisericii evanghelice se afla cocosul de tabla, cel care arata din ce directie bate vantul si daca ploaia vine ori se duce spre padure. Multe generatii au deprins acest obicei, caci lacasul dateaza din secolul al XV-lea. Veti recunoaste cu usurinta tipicul zid fortificat dublu si cele cinci turnuri de aparare. In interior insa, se afla un valoros altar cu influente gotice si renascentiste, care i-a ispitit pana si pe raufacatori; acesta, impreuna cu doua statui de sfinti si o serie de picturi, au fost furate odata, insa recuperate, s-au intors sa-si indeplineasca menirea sfanta.

Jibert - TicuÅŸu Vechi

Comuna Jibert gazduieste un numar mare de biserici-monumente ce evoca istoria sasilor. Nu ezitati sa popositi in biserica fortificata din Dacia, care imbina armonios stilul renascentist cu cel clasicist si neogotic sau in lacasul evanghelic din Jibert, a carui liniste va ofera un ragaz de reculegere. Prin TicuÅŸu Vechi, sat mascat de dealuri si paduri, trecea pe vremuri drumul ce unea Fagarasul de Rupea; urmele lui s-au vazut pana nu demult. In centrul localitatii veti intalni o biserica gotica fortificata, in care atrag atentia altarul cu influente Rococo si amvonul baroc. De asemenea, in Cobor, la capatul unei ulite ce serpuieste prin sat, se intrezareste vechea biserica- sala de factura gotica, cu o existenta de peste sase veacuri. Pazit odinioara de patru turnuri falnice cu drum de straja, lacasul pastreaza acum tribunele pictate in 1846. In aceste biserici veti cunoaste simplitatea satului, depozitar al traditiilor si al nepretuitei legaturi cu divinitatea.

In drumul dumneavoastra spre bogatiile Rupei, treceti si prin Ungra pentru a descoperi biserica romanica ridicata in secolul al XIII-lea. In zidurile acesteia au fost integrate pietrele si capetele de leu decorative din vechea fortificatie, ca relicve ce amintesc de istoria acestor locuri. 

Bunesti

 

Viscri

Intreaga zona Rupea, pana la Văleni, Criţ si Roadeş, este dominata de culmi domoale din care rasar bisericile fortificate, adevarate oaze de spiritualitate. Punti peste veacuri, acestea reprezinta depozitarul traditiilor sasilor, oferind prilej de reculegere si de restabilire a legaturii cu divinitatea. Pentru a cunoaste mai bine lumea rurala din jurul orasului Rupea, va invitam sa vizitati Muzeul de etnografie, ce prezinta o sinteza sugestiva a specificului acestei regiuni, ilustrand viata de altadata a romanilor, sasilor si maghiarilor care au convietuit aici. De asemenea, va puteti delecta cu obiceiurile transilvanene cu ocazia Balului Portului Popular (in luna februarie), prilej cu care localnicii poarta costumul traditional si retraiesc atmosfera horelor din sat, si a Festivalului Cetatilor (in luna septembrie).

[Un articol de Andreea Bertea]