Religioase

Selectati iconitele pentru mai multe informatii.


Evenimente

BISERICILE DIN IMPREJURIMILE BRASOVULUI

Istoria bisericilor fortificate din sudul Transilvaniei a inceput in secolul al XIII-lea, cand colonistii sasi si secui s-au stabilit in zona pentru a apara granitele provinciei. Aflati in permanenta sub amenintarile turcilor si tatarilor, granicerii au construit ziduri puternice de aparare in jurul oraselor si bisericilor din centrul satelor. In vreme de razboi, fortificatiile serveau ca adapost pentru localnici, iar in perioadele pasnice erau folosite ca depozite pentru bunuri si provizii. Odinioara in numar de 300, bisericile au jucat un important rol militar timp de cinci secole, formand unul dintre cele mai solide sisteme fortificate din Europa. Dominand inca peisajul localitatilor in care se afla, acestea mentin vie istoria tinuturilor pe care le-au aparat de-a lungul veacurilor. O calatorie in imprejurimile Brasovului este o lectie de cultura, presarata cu povesti si peisaje superbe.

Tara Barsei

Hărman 

Una dintre cele mai frumoase localitati din Tara Barsei este Harman. In germana i se spune Honigberg, iar denumirea in latina este Mons Mellis, ambele insemnand Muntele Mierii. Se spune ca pe vremuri, in aceasta regiune, existau numeroase prisaci de albine, iar localnicii produceau foarte multa miere, o valoroasa moneda de schimb in Evul Mediu. Istoria Harmanului este strans legata de Ordinul teutonilor, care au primit asezarea de la regele Bela al IV-lea. Colonizati in zona, acestia au pus bazele cetatii, iar sasii au continuat constructia dupa expulzarea cavalerilor. La scurta vreme insa, fortificatia si biserica au fost distruse in timpul marii invazii mongole. Dupa acest episod, sasii au reluat lucrarile la cetate, imprimandu-i un stil gotic burgund.

Considerata de catre francezi austera si inexpugnabila, cetatea Harmanului a fost una dintre cele mai rezistente fortificatii medievale din Transilvania, nefiind vreodata cucerita, in ciuda celor 47 de asedii. Legendele locului istorisesc ca in urma cu aproximativ patru secole, fortareata a fost luata cu asalt de trupele principelui Bathory, insa eforturile ostenilor sai s-au dovedit zadarnice. Stiindu-si inamicii flamanzi, locuitorii cetatii le-au aruncat niste paini mari care explodau imediat ce ajungeau in mainile ungurilor. Adevar ori legenda, navalitorii au renuntat la asediu, iar locuitorii au scapat de armatele ungare. 

Biserica fortificata din Harman era dotata cu camere de refugiu si cu ateliere mestesugaresti, asemanator vecinei sale din Prejmer, si era aparata de trei randuri de ziduri concentrice, sapte turnuri si un sant cu apa. In fostele magazii veti putea admira costume traditionale sasesti, unelte si obiecte decorative care recreeaza atmosfera medievala. Interiorul lacasului este cu adevarat impunator, peretii fiind impodobiti cu picturi apusene si bizantine; de asemenea, veti vedea aici un ansamblu de covoare orientale foarte bine pastrate. Insa cel mai pretios element al bisericii il constituie orga din secolul al XVII-lea, a doua ca marime din Transilvania. Fortificatia de la Harman este marturia trecutului zbuciumat al sasilor, dovedind totodata curajul si staruinta lor. Cu siguranta veti fi cuceriti de frumusetea ei simpla si eleganta.

Harman

 

Harman

 

Harman

Sanpetru 

In nordul Brasovului se afla o localitate greu incercata de-a lungul istoriei sale. Se spune ca Sanpetru a fost infiintat de “grupul celor 100 de prejmereni” sub numele de Mons Sanctis Petri, in timpul stapanirii teutonice. In secolul al XIII-lea, aici exista o capela funerara, inclusa apoi in incinta cetatii taranesti. In urma navalirilor turcesti, localnicii au decis sa intareasca biserica cu ziduri de aparare, pentru a avea un loc de refugiu in cazul altor asedii. Constructia a fost prevazuta cu turnuri, bastioane si incaperi pentru locuit si provizii; cu toate acestea, cetatea a fost devastata de incendiile repetate.

In interior, ansamblul cuprinde o capela romanica si biserica cea noua. Capela este decorata cu fresce in stil gotic cu influente italienesti, realizate de catre reprezentantii ordinului teutonic. Se spune ca aici ar fi ingropati locuitori ai cetatii si cavalerii cistercieni care au contribuit la viata sociala si spirituala a asezarii. Biserica noua gazduieste orga Thaiss, care in curand va incanta din nou credinciosii cu acordurile ei.

Langa Sanpetru se afla Dealul Lempes, o rezervatie naturala botanica alcatuita din paduri de diferite esente, dispuse in functie de roca si sol. In est se dezvolta padurea de gorun, in nord predomina teiul si carpenul, pe versantul vestic se intalnesc fagi, cu exemplare rare de brad, iar sudul este ocupat de speciile ocrotite de lege: colilia, paiusul, rogozul pitic. Tot in zona sudica, iubitorii zborului cu parapanta gasesc un loc propice pentru a se bucura de pasiunea lor. La Sanpetru puteti imbina filele istoriei cu frumusetea naturii pentru a avea o vacanta cat mai placuta si relaxanta.

SanpetruSanpetru

Codlea - Vulcan

Daca ajungeti in Sanpetru, nu ezitati sa va continuati drumul spre Codlea, unde veti gasi o biserica micuta, inconjurata de verdeata si arbori falnici. Ansamblul fortificat se compune din zidurile cu drum de straja, bastioanele apartinand tesatorilor si dogarilor si camarile de provizii. Interiorul bisericii emana liniste si armonie; se remarca tavanul renascentist, cel mai spectaculos element al lacasului, cu 252 de casete pictate, reprezentand transformarile rozei lui Luther (Lutherrose). Codlea adaposteste unul dintre cele mai valoroase instrumente muzicale din Transilvania - orga baroca achizitionata in 1709, exceptional decorata, avand 2000 de tuburi si doua claviaturi de lemn. Daca sunteti norocosi ii veti auzi acordurile, caci in biserica se mai tin concerte uneori.  

La poalele Bucegilor, Vulcanul isi mentine legendele vii. Diversele denumiri ale satului isi au sursa in lumea fantasticului; de pilda, numele sasesc “Wolkendorf” inseamna “satul norilor”, iar cel unguresc provine de la cuvantul “wylk” (= lup). De asemenea, se mai spune ca stafia calaretului alb a fost zarita in padurea bisericii si ca a disparut de indata ce clopotele au inceput sa bata.

Centrul comunitatii este reprezentat de biserica fortificata, o miniatura a celei din Cristian. Veti intalni si aici imbinarea romanicului si a goticului, desi stilul actual, oferit de numeroasele restaurari, este mai degraba cel baroc. In interior se pastreaza arcul de triumf, amintire a bazilicii din secolul al XIII-lea, corul si tavanul casetat, un element caracteristic bisericilor sasesti. In curtea cetatii, incaperile din ziduri sunt folosite si astazi pentru depozitarea fructelor si a legumelor, semn ca sasii nu se dezic de obiceiurile stravechi. Tara Barsei nu si-a pierdut farmecul, locurile sunt incarcate de istorie si de traditie, iar cetatile asteapta rabdatoare sa fie descoperite de turistii de pretutindeni.

Codlea

 

Vulcan

 

Vulcan

Cristian 

In apropiere de Vulcan, satul Cristian isi pastreaza nealterata atmosfera saseasca, evidentiindu-se prin casele mari cu porti inalte. In centrul localitatii, desprinsa din vremuri stravechi, se inalta impunatoare biserica-cetate, datand din 1270. Fortificatia a fost construita doua secole mai tarziu si cuprindea un zid dublu de aparare, opt turnuri, un bastion de poarta si un sant cu apa, toate aflate intr-o buna stare de conservare in prezent. In curtea interioara se aflau mai multe casute de lemn, folosite pentru adapostirea locuitorilor si a proviziilor lor.

Biserica, initial ridicata in stil romanic, a primit de-a lungul timpului elemente apartinand diferitelor stiluri; portalul vestic si unele sculpturi sunt de factura gotica, cu accent cistercian, altarul este construit in stil clasicist, iar imbunatatirile aduse in secolul al XIX-lea reprezinta stilul neoclasic transilvanean. Lacasul de cult pastreaza un impresionant policandru cu 50 de lampi, confectionat in amintirea eroilor cazuti pe campul de lupta in timpul primului Razboi Mondial. Biserica impresioneaza prin proportii si eleganta; orga, vitraliile din cor, balcoanele sprijinite de coloane masive, sculptura din spatele altarului, toate iti confera o stare de echilibru si de liniste sufleteasca. Trecand pragul acestui asezamant iti vei redescoperi bucuria interioara.

Cristian

 

Cristian

Ghimbav

La 7 km de Brasov, pe cursul raului Ghimbav, se afla un mic oras ce se remarca prin arhitectura saseasca specifica, cu strazi largi, asezate paralel de-a lungul apei. Datorita pozitionarii sale pe malul Ghimbaselului, asezarea a fost cunoscuta si sub numele de Satul de pe langa salcii (“Weidenbach” in germana). Aceasta zona a fost locuita inca din epoca fierului, aici existand o veche asezare dacica.

Biserica fortificata din Ghimbav dateaza din secolul al XIV-lea, fiind o constructie evanghelica tipica, de forma circulara si inconjurata de un sant cu apa. In 1658, marea invazie turca a distrus cetatea si a supus 900 de ghimbaseni; ulterior, edificiul a fost reconstruit pentru a adaposti sediul primariei. Dupa sute de ani in care a aparat comunitatea, biserica fortificata a cazut in ruina, prada uitarii si solitara pe malul stang al Ghimbaselului. Restaurata, cetatea poate fi inclusa in circuitul turistic pentru a-si primi aprecierea cuvenita.

Cristian

Pagini memorabile din istoria sasilor, bisericile fortificate din judetul Brasov au ramas impunatoare in peisajul localitatilor transilvanene. Amintind de vremea cavalerilor teutoni si de epoca medievala, cetatile dainuie peste timp, asteptandu-si rabdatoare vizitatorii. Desi unele dintre ele necesita imbunatatiri pentru a redeveni bijuteriile arhitectonice de altadata, toate creeaza o atmosfera de pace si armonie in care sa-ti regasesti echilibrul.

[Un articol de Andreea Bertea]