Religioase

Selectati iconitele pentru mai multe informatii.


Evenimente

BISERICILE DE PIATRA DIN TARA HATEGULUI

Un drum in Tara Hategului seamana cu o calatorie pe misterioasele carari ale istoriei, pe urmele stramosilor poporului roman. Pe plaiul cuprins intre Sarmizegetusa lui Decebal si Sarmizegetusa romana, pelerinul este cuprins de coplesitorul sentiment al intoarcerii in timp, invaluit de dovezi istorice si de marturii imbatranite de vreme. In Tara Hategului, intre Muntii Orastiei, Poiana Ruscai, Retezat si Portile de Fier ale Transilvaniei, vi se vor dezvalui ruinele cetatilor cucerite de florile campului, castele medievale in care au locuit familii nobiliare si biserici de piatra care au rezistat vitregiilor veacurilor, unele dintre ele continuandu-si si astazi menirea.

Tara Hategului

Dupa aproape doua milenii de existenta, bisericile din Tara Hategului au ramas simbolurile spiritualitatii de pe teritoriul Daciei, dovezi ale etnogenezei si intemeierii statale. Ridicate pe locul unor temple dacice sau romane si refacute de cnejii transilvaneni, aceste momumente simple, dar demne si armonioase, constituie un vechi tezaur al valorilor poporului romanesc ce dainuie in timp. Multe din biserici pastreaza la temelia lor chiar piatra adusa de la Sarmizegetusa sau material dintr-o vila rustica apropiata, hateganii stiind ca doar roca rezista tuturor primejdiilor. In interiorul lacasurilor de cult se pot observa picturi realizate in diferite stiluri, fie de catre mesteri cu experienta, fie de factura taraneasca; icoane care lumineaza zidurile intunecate de timp si nepasare, portrete ale mandrilor voievozi si imagini care infatiseaza sfinti in costume traditionale, toate constituie o marturie a artei populare si a legaturii nepretuite cu divinitatea.

Depasind vicisitudinile vremii, cotropirile repetate, schimbarile succesive de cult, bisericile de piatra din Tara Hategului au ramas in picioare pentru a duce mai departe istoria si spiritualitatea românilor. Dominand dealurile cu turnurile lor falnice, ele isi spun necontenit povestea celor 2000 de ani de viata.

Manastirea Prislop

Biserica Colt din Suseni, Rau de Mori

Rau de Mori a fost o asezare de cneji români, obarsia Candestilor, o familie importanta din punct de vedere social si politic in Transilvania secolului al XIV-lea. Nobilii au ridicat aici, in jurul anului 1310, o biserica si o cetate foarte puternica. In prezent, fortificatia care l-a inspirat pe Jules Verne sa scrie romanul “Castelul din Carpati” se afla in stare de ruina; biserica insa a fost reconstruita pentru a i se reda adevaratul statut.

La Colt, viata monahala a inceput odata cu inaltarea edificiului, lacasul functionand ca obste de calugari pana in veacul al XVII-lea, cand acestia au fost izgoniti de catre calvini. Din vechea constructie ramasese doar turnul fortificat, avand rol de aparare in caz de primejdie; in perioada comunista, biserica atinsese un stadiu ingrijorator de degradare, fiind transformata in grajd pentru animale. Dupa revolutie insa s-au refacut zidurile, acoperisul, iar interiorul a fost inzestrat cu obiecte de cult. In altar s-au pastrat fragmente ale picturii originale, realizata de pictorul Stefan, care a ornamentat zidurile cu elemente entografice specifice zonei Hategului.

Legendele spun ca la Colt a fost inmormantat cneazul Candea si ca trupul lui ar fi fost gasit neatins de vreme in stanga altarului, in locul unde se asezau de obicei ctitorii. Localnicii povestesc ca nobilul nu era o fata monahala, insa facea multe fapte bune, motiv pentru care cred ca legenda este adevarata.

Biserica Colt

Biserica Colt

Biserica de la Ostrov

Biserica de la Ostrov este una dintre constructiile din Tara Hategului cu un destin mai luminos. Stralucind in mijlocul satului scaldat de Raul Mare si Apa Borii, cu zidurile si acoperisul refacute, lacasul iti transmite o parte din istoria pe care a cunoscut-o. De la intemeierea sa din 1284, biserica nu a scapat de transformarile religioase care s-au perindat prin zona; de-a lungul timpului, edificiul a cunoscut amprentele catolicismului, calvinismului si ortodoxismului. In interior s-au pastrat insa frescele originale, adevarate documente artistice si religioase din perioada medievala.

In urma unor cercetari, aici s-au gasit cinci morminte, doua dintre ele apartinand ctitorilor lacasului - cnejii Stanciu si Berovoi. Acestea contineau bratari, podoabe, inele, pandantive, obiecte care in prezent se afla la Muzeul din Deva. De asemenea, in jurul bisericii se remarca veritabila expozitie de 208 pietre romane sculptate, adunate din imprejurimi. In fata lacasului, acestea au ramas sa duca mai departe istoria dacilor si a romanilor. Farmecul medieval este in continuare prezent la Ostrov, amintind de cunoscutele familii nobiliare transilvanene.

Biserica Ostrov

Biserica Densus

In inima stravechiului Regat Dac, pe drumul ce duce spre Muntii Poiana Ruscai, salasluieste una dintre cele mai vechi biserici romanesti in care se tin slujbe religioase - Densus. Ciudata ca forma, dar mandra si eleganta, ea se infatiseaza ca un simbol al puterii credintei.

Istoricii nu au cazut de acord asupra unei datari exacte, astfel incat se spune ca lacasul a fost initial un templu inchinat zeului Marte, apoi a devenit mormantul unuia dintre generalii romani din timpul lui Traian, Cneius Pompeius Longinus. Dupa primul razboi daco-roman, acesta a comandat garnizoanele romane ramase in Dacia. In 105 a fost capturat de Decebal, care a cerut in schimbul eliberarii sale despagubiri de razboi si retragerea trupelor. Se istoriseste ca Traian nu a cedat solicitarilor regelui dac, iar Longinus si-a luat singur viata. Hornul din mijlocul bisericii, folosit pentru evacuarea fumului din timpul sacrificiilor, si o inscriptie in latina care pomeneste de generalul roman, sunt marturii care sprijina acest punct de vedere.

Construita din blocuri masive de piatra si marmura, coloane si statui aduse de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Densusul isi arata vechimea. Austera, plina de inscriptii latine, cu intrarea joasa, biserica te indeamna din primele clipe ale intalnirii sa realizezi un gest de umilinta. Aici, timpul a incremenit; cronica vremurilor apuse este inca scrisa in piatra, vorbind despre imparati, legiuni, generali, despre nobili si navaliri, despre curaj si credinta. Pictura murala medievala s-a conservat partial, ca dovada a trainiciei. Biserica din Densus nu s-a clintit, purtand si acum amprentele stramosilor. Treceti-i pragul si veti gasi nu doar istorie pastrata cu sfintenie, ci si apropierea de Dumnezeu, emotia unui loc care va ofera liniste si prilej de reculegere.  

Densus

Densus

In Pesteana, nu ratati Muzeul Satului Hategan. Un localnic pasionat de istorie si de traditii a strans intr-o casa veche construita din lemn si piatra obiecte din lumea satului. Veti vedea in colectia sa lucruri inedite - o soba in forma de cizma, un razboi de tesut, obiecte din fier, ceramica, tesaturi. In curte, sateanul pastreaza pietre de moara, unelte agricole si un sarcofag roman. Veti afla povesti intersante, ba chiar puteti invata cum confectioneaza hateganii obiectele pe care le intrebuinteaza in gospodarie.

Muzeul Satului Hategan

Biserica de la Santamarie Orlea

La Santamarie Orlea se afla o alta ctitorie a familiei Candea de la sfarsitul secolului al XIII-lea; initial ortodoxa, aceasta a devenit catolica si apoi reformata ca urmare a procesului de maghiarizare. Asezata la confluenta Raului Mare cu Streiul, in imediata apropiere a Castelului Kendeffy, biserica domina valea cu silueta sa eleganta si cu turnul semet ce pare ca strapunge norii. Lacasul combina armonios elemente ale stilurilor romanic si gotic, pastrand in interior numeroase piese arhitectonice provenind de la Sarmizegetusa. Pictura murala cuprinde cruci de consecratie si icoane apartinand diversilor artisti locali.

Vreme de 700 de ani, la Santamarie Orlea au batut clopotele din turnul acestei biserici de piatra. Trecand prin vremuri uneori primejdioase, si-a pastrat menirea de a aduna in jurul ei credinciosi care sa-i poarte de grija. Ei au invatat deopotriva randuielile sfinte, rabdarea si curajul de a trece peste necazuri, pretuind tot mai mult legatura cu divinitatea.

Santamarie Orlea

Manastirea Prislop, Silvasu de Sus

Mai mult decat alte lacasuri de cult, manastirea Prislop a conservat intre zidurile sale spiritul autentic crestin. Amplasata discret intr-o poienita superba, inconjurata de paduri de foioase si conifere, la poalele muntilor Poiana Rusca, manastirea a oprit timpul in loc, undeva pe la sfarsitul secolului al XIV-lea. In mijlocul naturii, libera de constrangerile transformarii, ale turisticului si comercialului, Prislop va intampina modesta, simpla, linistita, indemnadu-va sa va regasiti.

Zidita de Sfantul Nicodim, reorganizatorul si indrumatorul monahismului romanesc, in poiana traversata de un fir jucaus de apa, manastirea a avut-o ca al doilea ctitor pe Domnita Zamfira, fiica domnitorului valah Moise Voda Basarab. Ea s-a vindecat cu ajutorul apei tamaduitoare si a hotarat astfel sa restaureze biserica, sa refaca picturile, daruind manastirii o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni. In secolul al XVIII-lea, austro-ungarii lovesc lacasurile de cult pentru a distruge una din sursele puterii neamului. Drept urmare, Prislop este incendiata, iar calugarii izgoniti. Picturile au fost atunci distruse aproape complet, in prezent fiind vizibile doar cateva fragmente din acestea.

Comoara cea mai de pret a manastirii este fara indoiala mormantul parintelui Arsenie Boca, aflat in cimitirul de pe deal. Poteca pe care alearga zglobii o multime de veverite dezvaluie in scurt timp un loc inverzit, inconjurat de brazi, pini si magnolii. In orice perioada, pelerinii vin aici in numar foarte mare pentru a se ruga la mormantul celui care si-a dedicat o buna parte din viata ingrijirii manastirii si care i-a invatat pe credinciosi cuvantul lui Dumnezeu. Va recomandam o vizita la Manastirea Prislop pentru a regasi pacea interioara si a uita de nemultumirile si necazurile vietii cotidiene. Abandonati-va in linistea lacasului pentru a redescoperi bucuria sufleteasca.

Manastirea Prislop

Manastirea Prislop

Biserica din Strei

Vazuta din vale, biserica din Strei pare ca se inalta de pe colina ei catre cer; dincolo de ea se vede doar campul intalnindu-se cu albastrul zarilor. Ctitorita la sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea de catre boierul Ambrozie, biserica este un monument al arhitecturii transilvanene, un simbol al artei locale. Stilul unic s-a obtinut la confluenta influentelor romano-gotice si a celor traditionale, rezultand un ansamblu nemaiintalnit pana atunci pe pamantul romanesc.

In zidurile bisericii au fost incorporate fragmente apartinand ruinelor romane; se spune ca si altarul de marmura de la intrare provine dintr-un templu roman. Dintr-o inscriptie in limba latina aflam ca acesta fusese inchinat de catre un functionar de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa lui Silvanus, zeul roman al padurilor. In interior se pastreaza un vechi ansamblu de pictura medievala, realizat la mijlocul secolului al XIV-lea printr-o imbinare a influentelor bizantine cu cele din nordul Italiei. Icoanele se remarca atat prin calitatea coloristica si decorativa, dar si prin figurile lipsite de ochi ale sfintilor. Unii localnici spun ca turcii au profanat icoanele in dorinta de a-l razbuna pe Soliman Magnificul, umilit de catre crestini intr-o batalie. Altii cred ca sfintii au cazut pe mana calvinilor, orbiti in neputinta lor de a-i deturna pe ortodocsi de la credinta lor. Acum, chipurile din icoane sunt mangaiate de razele ce strapung ferestrele altarului.

Biserica din Strei a ramas in picioare in ciuda cotropirilor, rezistand timp de 700 de ani alaturi de lacasurile de zid din Tara Hategului. Valorosul monument de arta si arhitectura transilvaneana dezvaluie importanta pe care hateganii au acordat-o invataturilor sfinte.

Biserica Strei

Tara Hategului este un impresionant tinut istoric si etnografic, loc in care acum 2000 de ani s-au pus bazele poporului roman. Vestit pentru numeroasele cetati si castele medievale, pentru bisericile de piatra si siturile arheologice daco-romane, dar si pentru uimitoarele privelisti oferite de Muntii Retezat, Hategul reprezinta o lectie de traditie si cultura. Punte peste veacuri, bisericile de zid au fost de-a lungul timpului mostenirea numeroaselor generatii, marturisind si in prezent istoria pe care au parcurs-o. Cu temeliile dure de piatra, acestea sunt simbolul trainiciei si al radacinilor adanci in pamantul romanesc, impartasind invatamaninte si taine sfinte.

[Un articol de Andreea Bertea]