Orase

Selectati iconitele pentru mai multe informatii.


Evenimente

BUCURESTI

BucurestiBucurestiul este un veritabil oras-cameleon, dezvaluindu-se de fiecare data unic si spectaculos. Vibrant, plin de energie, intesat de povesti vechi si noi, pe alocuri romantic sau nostalgic, poate fi deopotriva destinatia de weekend a turistilor exploratori si locul de distractie preferat al tinerilor. Vizitatorul dornic sa afle istoria capitalei se poate plimba in voie pe strazile Micului Paris, descoperind locurile unde lipscanii isi etalau marfurile, hanurile unde se ospatau negustorii si cafenelele la care se intalneau artistii vremii. Iubitorii de arta vor fi captivati de arhitectura bogata, care reuneste stilurile occidentale si orientale, dar si de vastele colectii si expozitii ale muzeelor. Oricare ar fi pasiunile tale, Bucurestiul are un loc perfect pentru tine, oferindu-ti peisaje urbane autentice, oaze de verdeata, monumente istorice, o multime de evenimente diverse, restaurante si cluburi pentru toate gusturile. Marele oras te atrage si te seduce; lasa-te invaluit de frenezia lui!

De la Bucur la Micul Paris

Bucurestiul interbelic

Pe malurile Dambovitei si in padurile cunoscute sub numele de Codrii Vlasiei, primele urme de locuire dateaza inca din paleolitic. Mai tarziu, regiunea a fost folosita doar ca ruta pastorala; de altfel, Bucur ciobanul a fost primul locuitor al orasului care avea sa-i poarte numele.

Prima atestare documentara a Bucurestiului a aparut in 1459, an in care asezarea a devenit resedinta domneasca a temutului Vlad Tepes si capitala Tarii Romanesti. In aceasta perioada suprafata orasului s-a dublat; numeroasele mosii si biserici nou aparute au atras cu timpul mestesugari si negustori care au contribuit la dezvoltarea comertului. Luptele interne pentru putere si asediile otomanilor au afectat in repetate randuri Bucurestiul, insa mijlocul secolului al XVII-lea a insemnat inceputul unei epoci de reconsolidare si inflorire: s-au construit marile hanuri in zona atelierelor mestesugaresti, au fost ridicate unele dintre cele mai importante biserici si manastiri, au aparut primele scoli romanesti. In acest timp, grupurile etnice, comunitatile religioase si reprezentantii breslelor se stabileau in cartiere denumite mahalale.

Bucuresti Micul ParisTreptat, Bucurestiul se definea ca un centru urban autentic, cu o cultura bogata, in care tendintele orientale se imbinau cu cele occidentale. In 1862, a devenit capitala Romaniei unite, ceea ce a condus la o dezvoltare mai rapida la nivel economic si social. Noul statut si explozia demografica au dus la aparitia unui numar impresionant de fabrici, constructii pentru locuit, magazine, cafenele, societati literare, muzee. Freamatul strazilor largi pe care burghezii se plimbau in trasuri trase de cai, cladirile cochete si gradinile frumos ornamentate aminteau de elegantele capitale apusene, astfel ca orasul a fost supranumit “Micul Paris”. Insa lucrurile aveau sa se schimbe in perioada comunista, cand proprietatile au fost nationalizate, unele dintre ele disparand definitiv, multe biserici au fost demolate, iar intelectualii de seama au fost persecutati. Nici vasta retea de metrou, nici noile cartiere si uzine, nici macar grandioasa Casa a Poporului nu puteau reda orasului stralucirea si farmecul spulberate de propaganda regimului. Evenimentele care au marcat istoria recenta a Bucurestiului au culminat cu luptele de strada din 1989, cand multe edificii au fost grav avariate. Cu toate acestea, capitala a prosperat, iar atmosfera cenusie a fost inlocuita de energie, culoare si optimism.

Lipscani, raiul negustorilor de ieri si de azi

Strada LipscaniCentrul Bucurestiului a fost dintotdeauna un magnet care atrage deopotriva turisti si comercianti. Foarte animat la orice ora din zi si din noapte, labirintul de stradute din inima orasului aminteste inca de vremea lipscanilor. In secolul al XV-lea, odata cu stabilirea resedintei domnesti la Bucuresti, in jurul curtii au inceput sa apara negustorii si mestesugarii. Brutarii, cofetarii, bijutierii, palarierii, pantofarii, blanarii, selarii, cojocarii isi deschideau mici pravalii de-a lungul Ulitei Mari (strada Lipscani de astazi). Cu timpul, negustori din Leipzig (lipscanii care au dat numele principalei artere comerciale), Damasc si Istanbul se opreau aici pentru a-si desface marfa. Comercianti din toate colturile Europei se intreceau in a-si etala cat mai atragator matasurile, tesaturile, bijuteriile si nu era bucurestean care sa nu se lase furat de mirajul luxului. Dupa o zi prospera, vanzatorii isi goleau pungile la Hanul Gabroveni sau la Hanul lui Manuc, unde se ospatau cu vinuri si mancaruri alese.

In perioada Micului Paris, in centrul vechi existau numeroase ateliere de croitorie unde doamnele isi comandau rochii dupa moda apuseana. Palariile mari si mici, bastoanele, ochelarii de soare, diademele stralucitoare, siragurile de margele asortate culorii ochilor sunt doar cateva dintre tendintele care i-au cucerit pe bucuresteni. Seara, idilele pline de secrete, petrecerile la care cantau artisti renumiti si scriitorii care zaboveau in localuri condimentau viata si istoria capitalei. In prezent, zona Lipscani este un melanj de stiluri arhitecturale, de cladiri si pasaje cu povesti incitante in care noul si vechiul se impletesc necontenit.

Palatul VoievodalUnul dintre cele mai importante repere istorice ale Bucurestiului este Palatul Voievodal, prima curte domneasca ridicata pe malul Dambovitei. Initial, Mircea cel Batran construise aici o cetate inconjurata cu sant de aparare; sase decenii mai tarziu, Vlad Tepes a consolidat fortificatia, aceasta devenind resedinta voievodului muntean. Domnitorii care s-au perindat pe la palat au imbogatit arhitectura edificiului adaugandu-i coloane de piatra si scara de marmura. Cladirile au fost distruse in urma unui incendiu si a unui cutremur in secolul al XVIII-lea, iar ruinele formeaza un sit arheologic protejat care poate fi vizitat. In apropiere poti gusta preparate romanesti intr-un restaurant cu traditie; Hanul lui Manuc dateaza din 1808 si a apartinut unui negustor armean. Curtea interioara scoate la iveala o constructie ampla, cu etaj, dispunand de numeroase incaperi la care se ajunge urcand scari lungi de lemn. Faimos in sud-estul Europei pentru infatisarea originala si pentru valurile de oaspeti care ii treceau pragul, hanul ramane si astazi un loc fermecator, pitoresc, unde esti mereu bineprimit. Ca pe vremea lui Manuc Bei! In aceeasi perioada, un alt han isi deschidea portile doar pentru negustorii straini. La Gabroveni erau gazduiti pe termen limitat comerciantii greci, bulgari, turci si unguri. Dupa o lunga perioada in care a atins o stare avansata de degradare, hanul a fost restaurat si extins, adapostind un centru cultural-artistic. Sa nu uitam nici de Hanul cu Tei, devenit sediul galeriilor de arta si locul unde poti vedea cum se modeleaza sticla.

Biserica KretzulescuO veritabila bijuterie arhitecturala a Bucurestiului este Biserica Stavropoleos (in greaca, Orasul crucii), un lacas de cult in stil brancovenesc ridicat cu aproape 300 de ani in urma. Eleganta, bogat ornamentata cu motive florale, coloane cu capiteluri si fragmente de fresca, este o oaza de liniste in centrul agitat al orasului. Colectia de icoane vechi, piesele de arta decorativa si minunatele voci ale corului bisericesc te fac sa indragesti acest monument care evoca alte vremuri. Nu rata nici Biserica Rusa cu cele sapte turle in forma de bulb, mozaicurile complexe, frizele de ceramica, picturile realizate in ulei si iconostasul aurit. Coloritul si elementele inspirate de diferitele stiluri arhitecturale creeaza un edificiu unic in peisajul capitalei.   

Desi este cunoscut mai ales pentru viata de noapte, centrul Bucurestiului are comori valoroase care merita descoperite. Nu ezita sa strabati strazile la pas, sa gasesti marturiile Micului Paris si locurile ascunse, dar pline de farmec ale orasului lui Bucur. La final, delecteaza-te cu o masa pe cinste la Caru’ cu bere, ale carui decoratii de tip medieval si atmosfera de sarbatoare te imbie la o sedere lunga in compania prietenilor si a berii preparate dupa retete unicat.

Cismigiu, un refugiu boem

Parcul CismigiuSituat de-a lungul unor importante artere de circulatie, Cismigiu este cunoscut ca unul dintre cele mai frumoase parcuri bucurestene. Intesat de flori colorate in sezonul cald sau purtand vesmantul aramiu al toamnei, este locul de promenada preferat al locuitorilor capitalei. Povestea celei mai vechi gradini publice a orasului a inceput in 1779, cand domnitorul Alexandru Ipsilanti a ordonat construirea a doua cismele care sa furnizeze apa curata in timpul revarsarilor Dambovitei. In apropierea lor si-a ridicat casa cismigiul, cel insarcinat sa supravegheze functionarea cismelelor, astfel ca lacul a capatat denumirea actuala. Desavarsirea gradinii a fost posibila 70 de ani mai tarziu, cand un renumit arhitect peisagist a amenajat aleile principale, helesteul, podurile arcuite, a plantat arbori pentru umbra si a montat banci de lemn numai bune pentru odihna.

La inceputul secolului XX, pe aleile Cismigiului puteai vedea doamne distinse la bratul cavalerilor cu joben, domni rafinati care citeau ziarul in colturile cele mai linistite, copii cu ochii atintiti pe prajiturile de la bufet. Gradina si-a pastrat parfumul de epoca si te invita sa faci o plimbare pe lac, sa admiri lebedele sau sa iei parte la animatia de pe aleea sahistilor. Prichindei si bunici, studenti care isi petrec orele libere lenevind sub soare, indragostiti care isi soptesc cuvinte dulci pe-nserat, cu totii iubesc atmosfera relaxanta si primitoare a Cismigiului.

Palatul KretzulescuIesirea de langa Lacul lebedelor dezvaluie un edificiu elegant in stilul Renasterii franceze, cu ziduri imaculate, turn si scara exterioara. Palatul Kretzulescu a fost visul Elenei, descendenta a doua familii nobiliare, de a avea o casa la moda, cu parc si sera. Arhitectii i-au indeplinit dorinta, oferindu-i o lume proprie, insa mult prea scumpa. Din cauza datoriilor, palatul a ajuns in proprietatea statului, fiind pe rand sediul mai multor institutii publice. Cu toate acestea nu si-a pierdut stralucirea si seninatatea care il fac atat de special.

 

Calea Victoriei, trei secole de istorie bucuresteana

Calea Victoriei este sinteza economica si culturala a istoriei orasului, strada care, de-a lungul a 3 km intre Piata Natiunile Unite si Piata Victoriei, insumeaza tot ceea ce a fost si este Bucurestiul. Initial, aceasta portiune nu facea parte din arhitectura asezarii, fiind formata din Ulita Mare spre Sarindar si Drumul Brasovului. Ulterior, cand Constantin Brancoveanu a avut nevoie de un drum care sa lege Mogosoaia de Curtea Veche, artera a fost pavata cu trunchiuri de copac si a primit numele de Podul Mogosoaiei. Acesta a devenit cea mai importanta strada a orasului, fiind in scurt timp extrem de populata si frecventata; au aparut case boieresti, hanuri, biserici, magazine si cafenele. La sfarsitul secolului al XIX-lea, vechea ulita a fost pavata cu piatra cubica si iluminata cu ajutorul instalatiilor electrice, schimbandu-si denumirea in Calea Victoriei odata cu iesirea Romaniei de sub dominatia otomana.

Palatul CEC

De la un capat la celalalt, bulevardul este intesat de monumente istorice, biserici discrete, palate impunatoare si locuri care si-au pus amprenta in memoria bucurestenilor. Primul obiectiv este Muzeul National de Istorie a Romaniei (in trecut Palatul Postelor), care reuneste marturii arheologice din preistorie pana in prezent. Intre colectiile expuse se remarca Tezaurul istoric, peste 3000 de piese valoroase apartinand diferitelor civilizatii care au tranzitat teritoriul tarii, dar si bijuterii si obiecte personale ale reprezentantilor Casei Regale. De asemenea, aici a fost recreata o copie a Columnei lui Traian, o veritabila opera de arta care evoca razboaiele daco-romane. In fata muzeului se inalta maiestuos Palatul CEC, un edificiu renascentist ale carui masive cupole din sticla si metal atrag imediat privirile. Frontispiciul bogat decorat, coloanele inalte si exceptionalul echilibru al volumelor fac din acesta un simbol al Bucurestiului.

Biblioteca Centrala UniversitaraCalea Victoriei nu poate fi separata de centrul vechi al orasului, intersectandu-se cu fosta artera comerciala Lipscani. Daca vrei sa ajungi in zona teraselor sau daca ai nevoie de cateva clipe de ragaz inainte sa-ti continui periplul, iti recomandam un loc cu aer retro, misterios si intim. Pasajul Macca-Villacrosse a gazduit prima bursa de valori din Bucuresti, apoi la parter au aparut pravaliile si magazinele de bijuterii. Pe vremuri, aici existau un han si un hotel unde erau gazduiti strainii, iar balurile si spectacolele erau frecvente sub cupola de sticla galbuie. Nu zabovi prea mult caci plimbarea se anunta lunga si plina de surprize. Imediat ce traversezi bulevardul Regina Elisabeta zaresti doua edificii emblematice: Cercul Militar National si Casa Capsa. Primul aminteste de Opera Garnier din Paris si dispune de sase sali fastuoase amenajate in stil gotic, bizantin sau maur. Tavanul casetat, frescele, candelabrele ample, stucatura aurita si impresionanta scara de marmura te transpun intr-un basm cu printese care isi pierd condurul la miezul noptii. Pe dreapta, Casa Capsa a fost la inceput locul de intalnire al protipendadei; Iuliu Maniu si Ion C. Bratianu se numarau printre clientii fideli ai cafenelei. Capsa era renumita pentru prajiturile de calitate superioara preparate de maestri cofetari scoliti la Paris. Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, artistii vremii, altadata interzisi in incinta localului, se reuneau aici. Tudor Arghezi aprecia Capsa ca fiind “singurul local intelectual de pe Calea Victoriei”. Fii boem pentru cateva momente chiar in centrul marelui oras!

Piata Revolutiei e la doar o aruncatura de bat, insa inainte se prefigureaza silueta Bisericii Kretzulescu, un insemnat monument al arhitecturii brancovenesti. Ridicat de fiica si de ginerele domnitorului Constantin Brancoveanu, lacasul a fost avariat de cutremure, iar lucrarile de restaurare nu au reusit sa ii redea aspectul original. Destinul sau a fost defavorizat si de imediata apropiere a Comitetului Central al Partidului Comunist; a fost nevoie de o ferma campanie a arhitectilor pentru a apara biserica din calea buldozerelor. Manifestatiile anticomuniste aparusera in Piata Revolutiei inca din 1945, cand zeci de mii de oameni protestau impotriva guvernului Petru Groza, aratandu-si sprijinul fata de regele Mihai. In 1989, in acelasi loc s-au adunat bucurestenii revoltati de evenimentele sangeroase de la Timisoara, hotarati sa determine caderea regimului comunist. Amenintati de multime, sotii Ceausescu au fugit cu un elicopter de pe acoperisul cladirii Comitetului Central, initiativa lipsita de succes. In cinstea eroilor cazuti a fost ridicat Memorialul Renasterii, un ansamblu monumental situat in centrul pietei.

Ateneul RomanIn continuare drumul te poarta catre cladirea Ateneului Roman, nu inainte de a-ti intoarce privirea catre Biblioteca Centrala Universitara, inaugurata chiar de regele Carol I. Ajungand in fata Ateneului, vei fi in primul rand atras de asemanarea cu un templu sprijinit pe opt coloane ionice. Elementele neoclasice si eclectice, cupola inconjurata de medalioane cu lire si cununi de lauri si cele cinci portrete ale domnitorilor tarii sugereaza cu greu decoratia fastuoasa a interiorului. Desi cladirea a fost ridicata pentru a gazdui evenimente culturale de tot felul (spectacole, expozitii, conferinte, cenacluri), acustica deosebita a facut sa fie considerata ideala pentru concerte. Inca de la intrare, foyerul deschide apetitul pentru arta; motivele grecesti ale pardoselii, crinii stilizati de pe tavan, arcadele si scara din marmura de Carrara dau dovada unui spirit creativ debordant. Culorile deschise ale holului, in care se imbina rozul, auriul si verdele, contrasteaza puternic cu rosul dominant al salii de spectacol. Peretii circulari sunt acoperiti cu o fresca care masoara 70 m lungime si 3 m inaltime, fiind alcatuita din 25 de scene reprezentative pentru istoria Romaniei. Stucaturile aurii si abundenta simbolurilor prezente pe plafon intregesc imaginea unui sanctuar al artei si culturii. Sa asisti la un concert la Ateneu este o experienta unica, de neuitat, de care trebuie sa profiti daca te afli in Bucuresti. Traversand strada, poti vizita Muzeul National de Arta, amenajat in fostul Palat Regal. Aici a locuit pentru o vreme Alexandru Ioan Cuza, iar din 1866 casa a devenit resedinta regelui Carol I. Distrus de un incendiu, edificiul a fost reconstruit potrivit tendintelor interbelice; la interior poti admira tavanul de inspiratie englezeasca din sufragerie, semineele din marmura de Ruschita, Scara voievozilor, fresca din Sala tronului. In ceea ce priveste galeria de arta, aceasta cuprinde sculpturi, picturi si obiecte decorative (piese de mobilier, ceramica, tesaturi) purtand semnatura artistilor europeni.  

Palatul StirbeiDin Piata George Enescu, Calea Victoriei devine o insiruire de cladiri din diferite epoci, ridicate de personalitatile din lumea politica si culturala. Intre ele se distinge Palatul Stirbei, datand din 1835, care a apartinut domnitorului Barbu Stirbei. Se povesteste ca era cunoscut pentru balurile rasunatoare de la care nu lipseau suveranii vremii. In apropiere se afla Palatul Romanit, foarte luxos in perioada sa de glorie; a fost proprietatea unui boier, apoi a unui vistiernic grec. Acum este sediul Muzeului Colectiilor de Arta, unde sunt reunite 44 de colectii donate statului roman. Marii iubitori de arta ai orasului nu ezitau sa-si cheltuie averile in numele frumosului si ii sprijineau fara retinere pe tinerii talentati. Exponatele provin din Persia, Indochina, Arabia, insa poti admira si lucrari de arta romaneasca.

Palatul CantacuzinoParasind muzeul, iti continui promenada lasand in urma Casa Monteoru, cladirile Academiei Romane, Casa Vernescu, pentru a ajunge in cele din urma in fata Palatului Cantacuzino. Reprezentativ pentru barocul francez, edificiul aminteste de rafinamentul Micului Paris. Copertina in forma de scoica, cei doi lei de piatra care strajuiesc intrarea, balcoanele din fier forjat, coloanele de marmura roz de la interior si picturile murale fac dovada opulentei cu care era obisnuit proprietarul. Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit si Nababul, se numara printre cei mai bogati romani de la inceputul secolului XX. Peste ani, palatul a devenit Muzeul Memorial “George Enescu”, dat fiind ca nora Nababului s-a recasatorit cu marele compozitor. Pasionatii de muzica pot admira partituri, manuscrise, diplome si medalii, dar si o vioara a artistului. Ce decor poate fi mai potrivit pentru a incheia periplul pe Calea Victoriei, o veritabila calatorie in timp, cu popasuri fascinante de-a lungul epocilor?

Piata Victoriei, ragaz pentru descoperiri  

Muzeul Grigore AntipaPiata Victoriei era locul unde se incheia Podul Mogosoaiei; aici opreau trasurile dupa o plimbare pe Calea Victoriei, iar domnii aveau ragazul sa admire privelistea. In prezent, zona ne aduce mai aproape de istoria contemporana, fiind dominata de Palatul Victoria, actualul sediu al Guvernului Romaniei. Simplu si foarte sobru, acesta are stilul tipic al edificiilor publice. Traversand intersectia ajungi in fata unui muzeu foarte atractiv pentru copii; Muzeul de Istorie Naturala “Grigore Antipa” are o lunga traditie in domeniul cercetarii stiintifice si gazduieste colectii de paleontologie, geologie, entomologie, zoologie si anatomie. Cei mici il indragesc foarte mult pentru ca descopera intr-o maniera distractiva evolutia lumii. Nu rata nici Muzeul de geologie, un edificiu neobrancovenesc dedicat colectiilor de roci si minerale de pe teritoriul tarii. Exponatele sunt extrem de diverse, oferind o imagine fidela a structurii geologice a Terrei.

Iubitorilor de arta populara le recomandam sa viziteze Muzeul Taranului Roman si sa admire iscusinta mesterilor. Toate obiectele trebuincioase romanului de la sat sunt reunite aici pentru a recrea atmosfera unei gospodarii. Imagineaza-ti orice lucrusor din curtea unui taran si il vei gasi in salile muzeului; acelasi lucru este valabil daca te gandesti la imbracaminte sau la ocupatiile din universal rural. Sunt expuse costume populare de o valoare inestimabila, tesaturi lucrate manual, piese de mobilier, ceramica pictata, unelte traditionale, icoane si obiecte de cult. Pe langa acestea, muzeul pastreaza miturile, obiceiurile si simbolurile unei lumi arhaice pe care unii cu greu o mai regasesc.

Parcul Herastrau, unde urbanul imbratiseaza ruralul

Parcul HerastrauCalatorului ii sta bine cu drumul, asa ca ne continuam drumetia catre un loc propice deconectarii. Herastrau este un parc tipic urban, cu multe sculpturi, ronduri de flori si zone amenajate pentru activitatile sportive (skateboard, bicicleta, acrobatii pe role). Aici gasesti si un parc de aventura cu trasee si tiroliene pentru copii, dar si colturi potrivite pentru relaxare si lectura in aer liber. Foarte intins, parcul poate fi explorat de-a lungul aleilor sau pe lac, la bordul vaporasului, cu barca sau cu hidrobicicleta. Desi distractia este prioritara pentru vizitatorii parcului, sa nu uitam ca acesta a fost declarat monument istoric datorita speciilor rare de arbori: salcamul japonez, stejarul lui Tagore si ciresii din Gradina japoneza. Toamna, Herastraul este o splendoare aurie fosnind sub talpi, cu peisaje incantatoare desprinse din povesti.

Muzeul SatuluiAtmosfera este cu atat mai fermecatoare la Muzeul Satului, unde te vei simti ca in satul bunicilor. Lumea rurala ti se infatiseaza fara rezerve, de la gospodariile autentice pana la vechile mestesuguri. Toate zonele tarii sunt reprezentate de case si biserici traditionale; nu lipsesc nici fieraria, cherhanaua, morile de apa si de vant, teascul de vin si instalatia pentru obtinerea uleiului. Doar taranii trebuie sa apara de dupa un gard si sa te invite la un ospat campenesc. In zilele de sarbatoare, la muzeu se organizeaza targuri la care vin artizanii care duc mai departe mostenirea culturala a fiecarei zone geografice. Colindandu-i ulitele te vei simti mai aproape de valorile cu adevarat importante ale romanilor. Dupa prima vizita, Muzeul Satului iti ramane aproape de suflet, fiind un loc ideal pentru reincarcarea bateriilor.

Plin de energie cum esti acum, te poti indrepta catre iesirea din parc astfel incat sa nu ratezi Arcul de Triumf, monument care comemoreaza victoria Romaniei alaturi de Aliati in Primul Razboi Mondial. Pastreaza stilul omologului sau parizian, fiind decorat cu doua medalioane de bronz cu chipurile regelui Mihai si a reginei Maria, basoreliefuri reprezentand Barbatia si Credinta si simboluri ale Victoriei. In fiecare an, pe 1 decembrie (ziua nationala a Romaniei), bucurestenii se aduna in aceasta zona pentru a admira parada militara. Arcul de Triumf ramane un simbol puternic al unirii in numele libertatii.

Casa Poporului, visul unui lider grandoman

Palatul ParlamentuluiInstaurarea dictaturii comuniste a influentat negativ stilul arhitectural al Bucurestiului, risipind farmecul Micului Paris. Pe parcursul a cinci decenii, comunistii au confiscat libertatea poporului si economia de piata. Inspirati de modelul Uniunii Sovietice, au nationalizat principalele ramuri industriale si au inventat metode de reconstruire si dezvoltare a oraselor. In capitala au aparut marile intreprinderi, adevarati colosi industriali, si miile de mici apartamente, asa-numitele “cutii de chibrituri”. Insa apogeul arhitecturii din perioada comunista a fost constructia Casei Poporului, considerata cea mai mare cladire administrativa din lume, dupa cladirea Pentagonului.

Opiniile privind Casa Poporului sunt impartite. Bucurestenii o considera ‘vinovata’ pentru demolarea abuziva a bisericilor istorice. Totusi, Casa Poporului este unul dintre cele mai vizitate obiective din Bucuresti, uimindu-i pe turistii straini prin grandoare. Imensa cladire a fost un simbol al opulentei. Tapiseriile, marmura scumpa, lemnul pretios (stejar, cires, mahon), candelabrele impresionante si elementele decorative aurite contrastau cu viata precara din Romania anilor ’80. Casa Poporului a devenit un amestec intre mai multe stiluri. Unele sali imita interioarele unor palate renascentiste, iar una dintre scari aminteste de arhitectura Palatului de Iarna de la Muzeul Ermitaj. Covoarele uriase au fost tesute in atelierele celor mai vechi manastiri din Romania, amintindu-ti de talentul mestesugarilor autohtoni. Casa Poporului reflecta bogatia naturala a Romaniei, salile amintesc de frumusetea rocilor si de padurile pretioase.

Palatul ParlamentuluiPentru unii, Casa Poporului se impune prin prestanta, pentru altii este de-a dreptul monstruoasa, fiind in continuare emblema comunismului. In prezent, aici functioneaza Parlamentul Romaniei, iar cladirea poate fi vizitata partial.

Tot de perioada comunista se leaga si constructia liniei de metrou care a legat cartierele Bucurestiului. Desi au aparut mai tarziu decat ‘surorile’ europene, statiile de metrou din Bucuresti impresioneaza prin arhitectura grandioasa si peronul larg. La amenajarea acestor statii s-au folosit placi de marmura si de granit, urmand modelul statiilor de metrou din Moscova, fiecare statie avand un stil propriu.

Teatrul National, caminul ideilor libere

Teatrul NationalCladirea Teatrului National din Bucuresti a fost inaugurata in 1973, constructia fiind conceputa in stilul modernismului anilor ’60. Forma de "pălărie" care i-a devenit simbol, i-a fost fatidică in timpul regimului comunist, fatada suferind numeroase transformari pentru a fi pe placul liderului comunist. Scena Teatrului National a devenit oaza de libertate in timpul dictaturii. Marile piese ascundeau mesaje subversive, inteligent mascate, spre deliciul publicului. De curand, Teatrul a fost renovat recapatandu-si forma initiala cu controversata “palarie a lui Caragiale” pe acoperis. Beneficiaza de sapte sali de spectacol, una dintre ele fiind amenajata in aer liber, iar pe terasa isi vor face aparitia cafenelele si galeriile de arta. Teatrul National este un spatiu ideal pentru iubitorii de arta si pentru boemii care vor sa-si petreaca serile in aer liber.     

Dealul Mitropoliei, popas pentru pelerini

Dealul MitropolieiUnul dintre punctele foarte importante pe harta Bucurestiului este Dealul Mitropoliei, un ansamblu istoric considerat reper pentru ortodoxismul din Romania. In secolul al XVII-lea, colina era ocupata de o asezare bisericeasca in interiorul careia se infiintase Mitropolia tarii. Un zid exterior delimita constructiile manastiresti, iar intrarea se facea pe sub turnul clopotnitei. Ansamblul actual este format din Catedrala patriarhala, Palatul Patriarhiei si resedinta Patriarhului. Silueta neoclasica a Palatului construit la inceputul anilor 1900 domina imprejurimile. Catedrala este la fel de impunatoare, pastrand moastele Sfantului Dimitrie cel Nou. Dealul Mitropoliei este un loc de pelerinaj, o oaza de spiritualitate care iti umple sufletul de liniste si bucurie.

Palatul Cotroceni, resedinta prezidentiala

Palatul CotroceniToata lumea cunoaste intr-o anumita masura Palatul Cotroceni. Ocupand o suprafata vasta intre zidurile de netrecut, sediul Presedintiei Romaniei are o poveste foarte bogata, incepand de la sfarsitul veacului al XVII-lea. Atunci, Serban Cantacuzino ridicase pe Dealul Cotrocenilor o manastire, multumindu-le astfel calugarilor care l-au ajutat sa se ascunda intr-o perioada dificila; 200 de ani mai tarziu, Alexandru Ioan Cuza a decis sa-si stabileasca aici resedinta de vara, urmand apoi ca vechile case domnesti sa fie locuite de principele Carol I. Treptat, palatul a fost extins si renovat, s-au amenajat gradina si pivnitele. La interior, salile sunt decorate conform functionalitatii, dezvaluind particularitatile mai multor stiluri arhitecturale. Holul de Onoare se remarca prin stucaturile aurii, vitraliile in nuante de portocaliu, candelabrele de bronz si marmura gri a balustradei. In Sufrageria germana, atmosfera este mai sobra, cu lambriuri, tavan casetat si scaune de factura rococo. Salonul de receptii, in mod contrar, este o incapere luminoasa, cu pereti imaculati, unde liniile curg lin, intr-un pur stil neoromanesc. Daca te-am convins ca Palatul Cotroceni nu trebuie sa lipseasca de pe lista obiectivelor turistice ale capitalei, trebuie sa stii ca poate vizitat in grupuri programate. Muzeul gazduieste evenimente culturale si diverse expozitii temporare care promoveaza in special arta romaneasca.  

In imediata vecinatate se gaseste Gradina Botanica, un mic paradis verde cu mii de specii de plante si alei umbroase ideale in zilele de vara. Cele mai atragatoare sunt serele cu nuferi amazonieni, cactusi si orhidee. Dupa o zi agitata, te poti relaxa admirand superbele exemplare sau pur si simplu te poti aseza pe malul lacului, ascultand cantecul pasarilor. In orice anotimp, gradina are culori seducatoare, care ii fac pe iubitorii naturii sa se indragosteasca de acest loc.

Dincolo de agitatia zilnica si de freamatul necontenit, Bucurestiul are o atmosfera aparte si inspira un mod de viata diferit. Vizitatorul trebuie sa se inarmeze cu rabdare si sa-si ingaduie sa descopere micile secrete. Daca vrei sa cunosti povestea orasului si episoadele care i-au schimbat destinul si infatisarea, plimba-te pe strazile Batistei si C.A. Rosetti sau pe bulevardele Dacia, Lascar Catargiu si Kiseleff. Monumentele istorice, casele boieresti, cladirile cu arhitectura unica te vor duce cu gandul la anii seducatori ai Micului Paris.

[Un articol de Andreea Bertea]