Naturale

Selectati iconitele pentru mai multe informatii.


Evenimente

HOREZU

Horezu este un vechi si important centru de ceramica populara din Oltenia. Situat intre culmi subcarpatice si inconjurat de peisaje pitoresti, orasul se remarca prin caracterul istoric si monahal, in imprejurimi putand fi vizitate mai multe manastiri considerate monumente. Denumirea orasului vine de la numele de “ciuhurez” (sau “huhurez”), pasare asemanatoare bufnitei care traieste in padurile din jur. Atestata documentar in secolul al XV-lea, asezarea si-a inceput perioada de prosperitate trei veacuri mai tarziu. Dezvoltarea regiunii s-a datorat traseelor de transhumanta si drumului sarii (Ocnele Mari - Horezu - Cernesti), care au facut din acest loc un targ in care se efectuau diferite schimburi. Oierii vindeau lana si branza pentru a-si cumpara cereale si produse de bacanie, iar olarii comercializau vasele ceramice pentru a-si lua hrana.

Horezu

Din vremuri indepartate, hurezenii au avut ca activitate principala olaritul, arta in care s-au specializat si mestesug pe care l-au transmis din generatie in generatie. Ceramica de Horezu, realizata si astazi prin metode traditionale, a fost inscrisa pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO, ca “mestesug traditional unic”. La inceput s-au lucrat vase obisnuite, folosite in viata de zi cu zi, pe care localnicii le vindeau in targurile din zona. Apoi olaritul a atins rangul de arta, iar ceramica a inceput sa fie impodobita cu motive traditionale si simboluri inspirate din flora si fauna din zona, intre care cocosi, serpi, pesti, coada de paun, frunze, spice, flori. In satul Olari, in casele familiilor de mesteri, veti putea vedea cum se fac vasele de ceramica, incepand de la movilita de argila modelata pe roata pana la pictarea obiectelor. La portile acestora veti vedea expuse oale si farfurii bogat decorate, semn ca sunteti invitat sa cunoasteti atelierul unde au fost lucrate. Intrati si veti descoperi o parte din mestesugul traditional.

Ceramica Horezu

Complexul muzeal Maldaresti

La aproximativ 3 km de Horezu se afla micul sat ce adaposteste Complexul muzeal Maldaresti, format din doua cule si Casa memoriala I. Gh. Duca. Culele, prin care otomanii denumeau constructiile care aveau si turn de aparare, erau case boieresti fortificate, rezistente in fata atacurilor. Ele au ziduri groase, ferestre mici, guri de tragere si pivnite mari si solide, asigurand locuirea in siguranta in caz de primejdie. Culele imbina elemente de arhitectura romaneasca si particularitati folclorice, iar in interior sunt expuse obiecte de arta medievala, sobe taranesti, costume si tesaturi populare.

La Maldaresti puteti vizita doua cule - Greuceanu si Maldarescu (I. Gh. Duca). Prima dintre ele, construita in 1516, se afla pe partea dreapta a complexului muzeal, dincolo de o poarta masiva de lemn. Refacuta cateva secole mai tarziu, locuintei i-au fost adaugate unele elemente brancovenesti, intre care ferestrele pivnitei, pridvorul de la primul etaj si cerdacele cu arcade.  In camere domneste o racoare placuta care indeamna la o vizita prelungita. Incaperile sunt varuite in alb, mobilate cu piese vechi si decorate cu tablouri si picturi cu neamul Maldarestilor. Ajunsi in pridvorul din partea de sud a culei, veti gasi o incapere secreta, de mici dimensiuni, considerata cea mai sigura din toata constructia. Aici se refugiau locuitorii culei in caz de asediu. Spatiul expozitional a fost extins prin amenajarea celor doua incaperi de la etajul al doilea, care dau spre cerdacul brancovenesc. Din aceasta parte a culei pot fi admirate peisajele din jur si intregul complex muzeal.

In jurul culei Greuceanu circula multe legende. Una dintre ele povesteste de o fata care s-a indragostit de un barbat, un stramos al celui care a refacut aceasta casa. Pentru ca era la acea vreme prizonier, el a fost ajutat de iubita lui sa evadeze; s-au refugiat amandoi in cula, ducand o viata ca-n basme.

I. Gh. Duca, unul dintre marii politicieni liberali ai perioadei interbelice, a indragit foarte mult culele de la Maldaresti si a hotarat sa ridice o casa de vacanta in apropierea lor, fara a se abate de la stilul arhitectonic. Construita la un veac distanta, locuinta devenita muzeu pastreaza estetica brancoveneasca prin care au fost slefuite acele detalii apartinand locuintelor taranesti din Valcea. Culele de la Maldaresti evoca cu originalitate atmosfera vremurilor boieresti din Oltenia.

Tot la Maldaresti puteti vizita si Muzeul etnografic, unde sunt expuse obiecte de arhitectura populara, cusaturi, tesaturi, picturi si costume populare traditionale.

Maldaresti

Maldaresti

Maldaresti

Lumea de piatra a trovantilor

In comuna Costesti, aproape de drumul ce leaga Ramnicu Valcea de Targu Jiu, natura a creat sculpuri de piatra bizare si originale. De altfel, aici a fost amenajat singurul parc din Europa care adaposteste aceste formatiuni geologice. Istoria trovantilor dateaza de acum 6 milioane de anii, fiind unele dintre cele mai vechi forme de relief din zona. Pietrele ciudate, milimetrice sau de dimensiunea unui om, provin din cimentarile locale ale nisipului, probabil pe fondul unei activitati seismice. Trovantii se intalnesc in mai multe zone ale lumii - Africa de Sud, America, Australia si alte tari ale Europei -, insa cei de la Costesti se disting prin diversitatea aspectului; unii sunt sferici, altii elipsoidali, iar cei care se unesc formeaza ciorchini. Acestia continua sa iasa la iveala pe masura ce nisipul din cariera este exploatat.

Localnicii au diverse pareri si superstitii legate de trovanti, pe care ei ii numesc dorobanti sau “pietre vii”. Unii spun ca pietrele ar avea origini supranaturale si ca ar fi marturiile existentei unei civilizatii extraterestre. Altii cred ca, in urma unei ploi mai abundente, din nisipul umed rasar pietre mici, iar cele mari cresc vizibil. Specialistii nu au confirmat aceste mituri, insa ele confera o aura de mister acestui loc. Intre fantezie si realitate, trovantii constituie un fenomen interesant si spectaculos, pe care merita sa il descoperiti daca va aflati in aceasta zona.

Trovanti

Trovanti

Trovanti

Manastirea Horezu

La Romanii de Jos, la poalele muntilor Capatanii, intr-un cadru natural ce abunda in foioase si flori viu colorate, se afla Manastirea Horezu (Hurezi). Considerat cel mai frumos si mai rafinat exemplar de arhitectura romaneasca, definitoriu pentru stilul brancovenesc, lacasul face parte din patrimoniul UNESCO. Farmecul si linistea zonei, sparta doar de cantecul huhurezilor, indeamna la smerenie si regasire.

In 1690, in al doilea an al domniei sale, Constantin Brancoveanu a decis ridicarea celei mai de seama ctitorii a epocii sale, care a atras admiratia turistilor din toate timpurile. Ansamblul monahal cuprinde manastirea propriu-zisa, o biserica si doua schituri. Manastirea are doua incinte: una exterioara, delimitata de ziduri groase, si una inconjurata de cladiri, avand parter si etaj. Interiorul bisericii este decorat cu icoane infatisand chipuri de sfinti si scene religioase incadrate de ornamentatii florale. Intre acestea se evidentiaza tabloul votiv din pronaos si galeria de portrete care il infatiseaza pe Constantin Brancoveanu alaturi de familia sa. Tot aici se afla si scaunul domnesc sculptat in lemn, purtand stema Cantacuzinilor. Biserica era menita sa devina necropola Brancovenilor, insa mormantul din marmura asteapta de mai bine de doua secole ramasitele pamantesti ale domnitorului, aflate acum la o biserica din Bucuresti.

Muzeul manastirii pastreaza fragmente ale istoriei pe care lacasul a cunoscut-o. Acesta contine piese de arta medievala, tesaturi, manuscrise si carti vechi, precum si vestitele calendare ale lui Constantin Brancoveanu. Manastirea a reprezentat un puternic centru de cultura, adapostind un scriptoriu in care s-au realizat traduceri si o bogata biblioteca umanista, unica in Europa de sud-est la inceputul secolului al XVIII-lea. Opera a creatiei spirituale romanesti, manastirea Horezu este un loc plin de istorie din care pleci mai bogat sufleteste si mai impacat cu tine si cu ceilalti.

Manastirea Horezu

Manastirea Horezu

Manastirea Horezu

Manastirea Horezu

Cheile Bistritei

In nordul orasului Horezu se desfasoara Cheile Bistritei, cele mai inguste chei in calcare din Romania. Spectacolul oferit de stancile cu forme bizare si susurul raului Bistrita care patrunde intreg peisajul sunt de-a dreptul incantatoare. Insa in imprejurimi sunt si alte obiective ce merita vazute. La intrarea in chei puteti vizita Manastirea Bistrita, una dintre cele mai renumite asezari monahale valcene. Ridicata la sfarsitul secolului al XV-lea in stil neogotic, aceasta are aspectul impozant al unei catedrale. Treceti-i pragul pentru cateva momente de liniste si pace interioara.

Cheile Bistritei

Cheile Bistritei

In preajma manastirii, pe versantul drept al Cheilor Bistritei, se afla Pestera Liliecilor (Pestera lui Grigore Decapolitul). Cunoscuta si locuita de pustnici in Evul Mediu, aceasta are in interior doua bisericute cioplite partial in stanca; aici au fost depuse moastele Sfantului Grigore Decapolitul, iar in vremuri primejdioase, in pestera erau ascunse averile domnitorilor. O alta pestera s-a format in amonte de chei si impresioneaza prin inaltimea tavanului. In Pestera Ursilor au fost gasite unele vestigii istorice din perioada neolitica, altele apartinand culturii Cucuteni. In prezent, pestera nu este electrificata, motiv pentru care nu poate fi vizitata.

Horezu

Horezu

Locuitorii din Horezu anima atmosfera cu numeroase targuri si festivaluri prin care isi promoveaza traditiile si obiceiurile. Dintre acestea, cel mai amplu este Targul anual de olarit “Cocosul de Hurez”, organizat in prima saptamana a lunii iunie pe platoul Stejari. Artisti olari din toate colturile tarii se aduna la Horezu pentru a-si prezenta frumoasele obiecte mestesugite in atelierele proprii. Culorile vaselor creeaza o atmosfera de veselie propice pentru a asculta povestile mesterilor si a invata putin din arta lor.

[Un articol de Andreea Bertea]