Istorice

Selectati iconitele pentru mai multe informatii.


Evenimente

CETATILE DIN MUNTII BIHORULUI

Muntii BihoruluiTara Crisurilor este un taram cu o istorie bogata, primele marturii arheologice despre acest tinut datand tocmai din paleolitic. In timpul lui Decebal, in satele bihorene se practicau agricultura, mestesugurile si comertul, ocupatii care au contribuit semnificativ la imbogatirea zonei. De-a lungul secolelor, popoarele de navalitori au incercat sa subjuge partea de vest a tarii, insa in calea lor au stat cetatile impunatoare, refugii pentru localnici in vremea asediilor. Asezate pe dealuri, de unde altadata dominau imprejurimile si ii intimidau pe dusmani, ruinele vechilor fortarete pastreaza si astazi amintirea anilor de glorie. Povesti despre alte epoci istorisesc si resedintele nobiliare, monumente arhitecturale unice invaluite de mister si legende.

In zona Bihorului vei descoperi peisaje de poveste, rauri repezi si paduri bogate, sate pitoresti, locuri deosebit de frumoase, mai putin cunoscute de catre turisti, traditii pastrate din batrani, toate reunite intr-o calatorie surprinzatoare. Atmosfera linistita si oamenii primitori te vor cuceri pe loc, iar incursiunea in veacurile trecute va fi de neuitat.

Cetatea Piatra Åžoimului

Cetatea Piatra SoimuluiLa 40 km de Oradea, in varful unei stanci impadurite, se afla Cetatea Piatra Åžoimului, una dintre cele mai importante fortificatii din nord-vestul Transilvaniei. Construita in secolul al XIII-lea de catre nobilii unguri Geregye, aceasta indeplinea o functie militar-politica, controland calea de acces de pe Valea Crisului Repede. In urma participarii la rascoala impotriva regelui László al IV-lea, familia a pierdut domeniul care a ajuns, in cele din urma, in posesia coroanei maghiare. Patru secole mai tarziu, cetatea a fost restaurata si stapanita de nobilii transilvani, insa pacea nu se arata la orizont. In 1660, cand Bihorul a fost asediat de turci, tinutul a devenit resedinta de sangeac, iar cetatea transformata in bastion al stapanirii otomane. Revolta curutilor de la inceputul anilor 1700 i-a determinat pe habsburgi sa distruga numeroase edificii din aceasta zona, Piatra Åžoimului numarandu-se printre ele.

Cetatea era dispusa pe patru niveluri ridicate in mai multe etape si avea in centru un turn masiv destinat locuirii si o fantana. Zidul de incinta si turnurile interioare amplasate la colturi ofereau siguranta locuitorilor in timpul atacurilor. Si in prezent, ruinele sunt accesibile doar dinspre latura estica, unde exista un sant cu apa prevazut cu un pod pe piloni. Cateva fragmente de zid evoca istoria zbuciumata a fortificatiei de la Peștiș, de unde privelistea se deschide generoasa asupra padurilor inconjuratoare.

Castelul Poiana Florilor

Castelul Poiana FlorilorLanga Aleșd, peste deal de Piatra Şoimului, calatorul va descoperi o cladire alba in mijlocul unei pajisti. Castelul Poiana Florilor este situat intr-o padure de fagi cu nume sugestiv -Padurea Neagra-, intunecoasa si mirosind a rasina. Povestea monumentului incepe in 1890, an in care contele Zichy Jeno a ordonat ridicarea unui castel in care sotia lui sa locuiasca atunci cand el calatorea in Orient. Insa Regina Kinga nu a fost incantata de idee, mai ales ca tinutul fusese impadurit inainte de construirea palatului, asa ca s-a intors pe pamanturile natale, in Ungaria, iar edificiul a fost transformat in castel de vanatoare.

Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, palatul a fost preluat de stat, devenind motel-restaurant. Intretinerea costisitoare a determinat elita comunista sa renunte la acest obiectiv turistic; castelul este acum ingrijit de maicutele de la schitul invecinat. Cladirea avea un etaj si mansarda, iar la parter era amenajata o sala de bal fastuoasa, foarte apreciata de artistii vremii. Cele 365 de ferestre, 53 de usi si 12 turnuri ale castelului raman marturia incercarii lui Jeno de a-si impresiona sotia. Desi Ungaria nu se zareste nici din cel mai inalt turn, asa cum ii promisese groful consoartei sale, fagii inalti si fosnetul padurii te atrag catre acest colt linistit de natura.

Cetatea FiniÅŸ

Cetatea FinisCetatea FiniÅŸ este amplasata pe un deal la marginea satului omonim, in apropiere de orasul BeiuÈ™. La mijlocul secolului al XIII-lea, episcopii catolici din Oradea au ridicat o fortificatie cu rol de refugiu, aparare si supraveghere care sa reziste invaziilor tatarilor. Intr-o prima faza, incinta cuprindea doar un donjon, constructia fiind adaptata reliefului muntos. Apoi s-au adaugat zidurile exterioare si incaperile cu diferite functii, intre care o sala a cavalerilor si o capela. Accesul in cetate se facea pe o singura latura, celelalte trei fiind inconjurate de un sant cu apa foarte adanc.

Documentele oficiale nu ofera prea multe detalii despre istoria cetatii FiniÅŸ. De pilda, se stie ca domeniul episcopal a fost asediat din ordinul voievodului BorÅŸa, ca urmare a conflictului dintre regalitate si nobilimea locala. In timpul dominatiei otomane, FiniÅŸ a fost transformat in centru de sangeac, iar la inceputul veacului al XVIII-lea fortareata a fost folosita de rasculatii care se luptau cu ostile imperiale austriece. Ruinele sunt ascunse de vegetatia bogata, altfel ca turistul dornic sa le vada trebuie sa exploreze cu atentie locul si apoi sa-si delecteze privirea cu verdele stralucitor al padurilor din imprejurimi.

Castelul Degenfeld din Balc

Castelul Degenfeld din BalcCastelul Degenfeld din Balc este o constructie impunatoare, sobra si eleganta, cu aspect de fortareata. La prima vedere, impresioneaza datorita stilului romantic istorizant care i-a imprimat o alura desprinsa din povesti. Ridicat acum peste 500 de ani de catre un episcop oradean, palatul a fost reconstruit in 1896 de contesa Emma Degenfeld Schombuy. Apoi domeniul a fost cumparat de Iosif Pincas, un evreu spaniol casatorit cu sora printului Gheorghe Ghica. Se spune ca multi ani castelul a fost bantuit de sotia printului, care a murit aici in timpul unui incendiu. Dupa tragicul eveniment, Ghica a adus la Balc o bisericuta maramureseana din lemn, insa si aceasta a luat repede foc.

Inconjurat de un bogat parc dendrologic protejat de lege, Castelul Degenfeld este una dintre marturiile Evului Mediu, amintind de povestile care i-au adus faima in epoca.

Punti peste timp, cetatile si castelele din Bihor au rezistat secolelor pentru a duce mai departe franturi din vremurile indepartate. Veritabile bijuterii arhitecturale sau ruine napadite de vegetatie, acestea asteapta in tacere sa fie descoperite.

[Un articol de Andreea Bertea]